Rezervistul

duminică, 30 martie 2014

AI JURAT !

Un mesaj de suflet, din suflet pentru prietenii si colegii mei, REZERVISTI! Toate urarile de bine, Dorel Pietrăreanu

Foto: Rezervistul
AI JURAT ! de Marius-Adrian Porojnicu Tu eşti soldat ? Şi stai cu mâna-ntinsă ? Dar parcă, REZERVISTULE, credinţă ai jurat ! Te duci spre mâna care se vrea linsă ? Mai ai onoare? Tu, REZERVISTULE, mai eşti bărbat ? Priveşte, ţara ta e în răstrişte! Şi i-ai jurat credinţă: I-AI JURAT ! Şi mor români şi plâng părinţi şi-i jale ! Şi fură unii, tot ce-i de furat ! Nedemn e gestul şi provoacă silă : Dezonorant şi neîngăduit ! Nu te pleca REZERVISTULE, şi nu mai cerşi milă La cei ce ţara ta au jefuit ! Să sune goarna, deci, clopote să bată : Soldat bătrân, TU REZERVIST, EŞTI TOT SOLDAT ! Dac-ai să mori, să mori cu arma-n mână, Altfel, prietene, eşti un gunoi : TU REZERVIST, nu meriţi onorat !

miercuri, 19 martie 2014

Iar înnebunesc salcâmii

“IAR ÎNNEBUNESC SALCÂMII!” (Tudor Gheorghe)
Articol scris de Constantin Dorel Pietrareanu


În primăvara lui ’81, prin luna mai, am ieşit în aplicaţie, undeva pe la nişte forturi, în zona Voluntari, Ştefăneşti, Dimieni. 
Şefii noştri din comandamentul unităţii ne ordonaseră să ne instalăm autostaţiile în acea zonă cu mulţi, foarte mulţi salcâmi. Dimineaţa pe răcoare când am ajuns acolo nu ni s-a părut nimic nelalocul său. Aer, soare, verdeaţă! Salcâmii înfloriţi. Să tot fii în aplicaţie! 
Am ridicat antenele, am întins cablurile de acţionare la distanţă a emiţătoarelor, colegii de la telefonie-telegrafie-cros și de la construcții linii cablu (vorbesc de băieţii lui Gică Munteanu MVT şi ai lui Mitică Lungu, dar și ai lui Virgil Ilie) ne-au adus legăturile la bornele autostațiilor. Ne pregăteam să începem traficul la stații radio, ori radioreleu... 
Ce s-o mai lungim. Era prea bine ca să nu fie suspect. 
Mai către după-amiază a început să adie vântul şi să apară necazurile. Mirosul de salcâm înflorit, care până atunci fusese plăcut (nu adia vântul!) acum devenise de nesuportat. Ameţeli, dureri de cap, de stomac, greţuri etc. Primul care “a căzut la datorie” a fost un soldat despre care ştiam că are ceva probleme cu plămânii. 
Ce substanţe toxice de luptă cum învățasem noi în școala militară, ce bombe, ce bombiţe!? Natura se juca şi râdea de noi, nu ipoteticul inamic! 
Să fii văzut 50-60 de oameni în toată firea cum se ţineau de cap, de burtă, cum alergau de colo-colo ca nişte electroni bezmetici, căutând un tufiş salvator.
Ne-am adunat toţi comandanţii de plutoane şi, fără a mai solicita aprobare de la şefii din unitate, am decis să ne mutăm în alt loc, cât mai departe de inamicul “salcâm”. Zis şi făcut.
Natura învinsese!

luni, 17 martie 2014

O ştire senzaţională


Două avioane NATO fără pilot au fost interceptate şi doborâte deasupra Crimeii, de către apărarea antiaeriană proprie.



Iată-le:
Unul alb şi unul cenuşiu.

miercuri, 5 martie 2014

Cu cei pentru care m-am luptat (1)

Cu cei pentru care m-am luptat!
Soldaţii mei!
Mulţumesc Bunului Dumnezeu,
că nu am luptat... cu ei!
Data întâmplării: 2 aprilie 2004 14.00
Locul: Poligonul "Mălina", loc. Smârdan, jud. Galaţi
Procedură: Masă festivă
Motiv: Ziua unui soldat care a împlinit 20 de ani şi...
Ziua când România a devenit membru NATO











sâmbătă, 1 martie 2014

Ce le pasă doamnelor?!


     

   Am tresărit când şeful clasei, maiorul Suciu, abia apucă să strige un "Atenţiune, drepţi!", înainte ca uşa de la intrarea în clasă să se izbească de perete. Generalul Hortopan, urmat de comandantul şcolii, colonelul Trifan, unul mai căprar ca altul, intrară hotărâţi în clasă.
În timp ce comandantul şcolii se opri în prag, generalul făcu câţiva paşi până la banca din rândul trei şi se opri în faţa mea. Desigur, mă văzuse cum pitisem ceva sub pupitrul băncii în timp ce luam poziţia de drepţi. 
- Ce făceai dumneata, tovarăşe locotenent-major?
- Tovarăşe general, sînt locotenentul-major ...
- Nu mă interesează cine eşti, răspunde la întrebare, ce făceai?!
- Citeam, tovarăşe general!
- Şi ce citeai?
- O carte...
- Ce carte?... Pot s-o văd? Şi în timp ce-mi punea întrebarea, se aplecă şi scoase cartea de sub pupitrul băncii.
-"Ce le pasă damelor", tovarăşe general.

- Hm...aşa deci, citeai "Ce le pasă doamnelor", rosti el răsfoind puţin cărticica. Şi e in-te-re-sanîîî-tăă? mă întrebă pironindu-mă cu privirea. Eu nefiind în stare să mai zic ceva, continuă tot el:
- Ce se întâmplă Trifane la tine în şcoală? Pe locotenenţii de la cursul de companii îi prind jucând miuţa pe terenul de sport, fără echipament sportiv, pe maiorul ăla tanchist îl prind cu o icoană pe noptieră, iar pe ăsta de la batalioane îl interesează ce fac doamnele, în timpul studiului obligatoriu de după-masă... Înseamnă că e posibil ca unii chiar să asculte "Vocea Americii" şi "Radio Europa Liberă"! Îi cred în stare! Nu văd decât ici-colo câte o "Scânteia" deschisă... 

Tovarăşe maior, se adresă el şefului de clasă, dumneata ce păzeşti aici? Ţara este în freamăt, toţi oamenii muncii de la oraşe şi sate, partidul, întregul nostru popor se pregătesc pentru lucrările Congresului al XIV-lea iar voi, în loc să studiaţi şi să conspectaţi doctrina partidului, ideile geniale ale comandantului nostru suprem, ce faceţi... şi făcu un tur cu privirea prin clasă. Dormiţi?! Căci i-am văzut şi pe cei doi căpitani cum dormeau cu capul pe bancă!

 
- Tovarăşe general, vă rog să-mi permiteţi să raportez, îndrăzni maiorul Suciu, şeful de clasă, să dreagă busuiocul profitând de un moment mai calm al tovarăşului general. Raportez că de dimineaţă, de la ora 6.30, clasa, mă rog, grupa noastră şi celelalte grupe de ofiţeri-elevi, am fost la câmp, la cules de cartofi, nu numai la cartofi, mă rog, mai precis, unii şi la porumb, după cum au fost repartizate sarcinile... Masa de prânz am servit-o în câmp, cum am apucat... Acum, aproape de ora de vizionare a telejurnalului de seară, ştiţi... probabil că în clasă, fiind şi mai cald ca afară, unii au îndrăznit să aţipească un pic...


 
- Bine, e valabil pentru cei doi căpitani, dar tinerelul ăsta, de ce citeşte altceva... şi reveni cu privirea asupra mea.
- Aşa deci... Ce le pasă doamnelor?! Asta te interesează pe tine?! Face parte cumva din programa de studiu? De unde o ai?
- O am de la un prieten...
- Deci, nici măcar nu o ai de la biblioteca şcolii... Carevasăzică, ai introdus literatură beletristică în şcoală!
Grav, foarte grav... Când ai fost acasă?
- În urmă cu două săptămâni...

- O lună nu mai pleci... Toată clasa e consemnată! O lună nu mai pleacă nimeni acasă! 
  
Trifane, spuneai că la tine e ordine şi disciplină! Asta-i ordinea şi disciplina despre care-mi vorbeai şi te lăudai? Vreau să fie luate cele mai aspre măsuri, să fie eradicate urgent, din temelii aceste practici neregulamentare şi dăunătoare, sfidătoare la adresa partidului, a armatei şi a clasei noastre muncitoare! Ai înţeles, tovarăşe colonel?
- Am înţeles, tovarăşe general! răspunse comandantul luînd poziţia de "drepţi", ruşinat fiind pentru indisciplina cruntă din instituţia pe care o conduce.