Rezervistul

marți, 22 august 2017

COMUNICAT DE PRESA CPS 21.08.2017

                          ROMÂNIA
 MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE
        CASA DE PENSII SECTORIALĂ


                                            COMUNICAT DE PRESĂ

            Casa de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale va proceda la actualizarea drepturilor de pensii ale tuturor pensionarilor militari aflați în plată la data de 30.06.2017 ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 152/2017 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, în care se stipulează faptul că începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ (30.06.2017), cuantumul brut al soldelor de funcție ale cadrelor militare în activitate și soldaților și gradaților profesioniști se majorează cu 15%.
         Prin urmare, luând în considerare prevederile art. 60 alin. (1) și (3) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare, Casa de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale va proceda la emiterea unor decizii de actualizare a pensiilor pentru fiecare beneficiar, din oficiu, fără a fi necesară depunerea de cereri din partea pensionarilor.

                                Casa de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale


vineri, 18 august 2017

O fi bine, o fi rău? Nu știu!

D O M N U L E   D I R E C T O R,
          Subsemnatul (grad, nume, prenume), domiciliat în localitatea ____________, str.______________, nr. ___, bloc _____, scara___, etaj __, ap.__, cod poștal , of. postal__ , CNP ______________, numar dosar de pensie ____________, numar de telefon _____________, vă adresez următoarea
C E R E R E
de actualizare a pensiei de serviciu pentru limită de vârstă
          În temeiul prevederilor art. 60, al.1, lit. b din Legea nr. 223/2015 privind pensile militare de stat, în vigoare la data modificării soldei de funcție prin Legea nr.152/27.06.2017, solicit actualizarea cuantumului pensiei mele începand cu data intrării în vigoare a acestei legi, 30.06.2017. Precizez că optez pentru luarea în considerare a mediei soldelor de funcție îndeplinite în aceleași 6 luni consecutive din ultimii 5 ani de activitate, pe care Casa de Pensii Sectorială a M.Ap.N. le-a utilizat la emiterea DECIZIEI DE RECALCULARE Nr. ___________ din ____________.
         Prezenta cerere se întemeiază pe dispozițiile art. II, al (3), lit b din Legea nr. 152/27.06.2017 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare prin care a fost majorat cu 15% cuantumul brut al soldelor de funcție ale militarilor, având drept consecință aplicarea prevederilor art. 60, al.1, lit. b din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.
          Vă mulțumesc pentru disponibilitatea firească și permanentă pe care ați dovedit-o în soluționarea oportună a cererilor rezerviștilor, fapt pentru care vă asigur de respectul și întreaga mea considerație.
                Semnătura                                                                        Data
 DOMNULUI DIRECTOR AL CASEI DE PENSII SECTORIALĂ A  M.Ap.N.

Aceasta este cererea pe care am trimis-o pe adresa 
CASA DE PENSII SECTORIALĂ A M.Ap.N.
BUCUREȘTI, DRUMUL TABEREI, NR. 7-9, SECTOR 6, COD POȘTAL 061352
M-a costat 6,30 lei, fiind trimisă cu confirmare de primire. Și drumul până la oficiul poștal. Presupunând că am trimis-o degeaba, nu pot pierde mai mult de atât. Cererea am trimis-o preventiv, pentru orice eventualitate, iar dacă am făcut bine sau rău, este treaba mea. Și este treaba fiecăruia să gândească și să procedeze așa cum crede de cuviință, în această situație confuză și incertă.

marți, 15 august 2017

Lăsați festivismul, coborâți cu picioarele pe pământ!

A fost o festivitate pentru publicul autohton, pentru a-i accentua patriotismul, dar în același timp, pentru potențialii adversari, întregul spectacol e în defavoarea țării. Probabil că vulnerabilitățile României la granița dinspre Marea Neagră sunt deja cunoscute de Rusia și de ceilalți riverani pontici, dar afișarea lor ostentativă ridică unele semne de întrebare, fiindcă seamănă cu o invitație implicită a inamicilor. Baza militară americană de lângă Constanța este considerată o garanție împotriva oricărui eveniment neașteptat, prin contrast cu ostentația Marinei Militare, care și-a prezentat fără complexe tehnica sa de luptă învechită și insuficientă, se spune într-un comentariu al postului de radio Europa Liberă despre Ziua Marinei.



FRAGMENT DIN COMENTARIUL RADIO EUROPA LIBERĂ:
Geografia a rămas, însă aceeași, chiar dacă România este parte a unei alianțe militare puternice. Chiar zilele trecute, New Scientist a publicat un articol din care rezultă că Rusia testează în Marea Neagră un aparat care poate deruta sistemele GPS și care ar fi avut deja efecte asupra unor nave comerciale. Comandantul unui vas american care naviga în apropiere de Novorosiisk, (port rusesc la Marea Neagră, care găzduiește a doua cea mai mare bază militară de la Pontul Euxin, după cea din Sevastopol), a declarat că sistemul său de poziționare (GPS – Global Positioning System) arăta coordonate greșite. Echipajul navei americane a contactat și alte vase comerciale din zonă, care au raportat aceleași erori ale GPS-ului.
Experții militari sugerează că aparatul folosit de ruși în Marea Neagră ar putea produce dezastre în viitor. Aceasta e doar una dintre amenințări. Săptămâna trecută a fost depistată la doar 10 mile de Mangalia o ambarcațiune cu 70 de persoane din Irak și care naviga sub pavilionul Turciei. Garda de Coastă a intervenit și a raportat că este vorba despre un grup de migranți. Un eventual culoar migraționist pe Marea Neagră, dinspre Turcia spre România este, totuși, mult mai complicat, decât cele prin Mediterană: nu doar fiindcă oficialii români s-au declarat destul de neprietenoși față de primirea refugiaților, ci și fiindcă Marea Neagră este imprevizibilă, are curenți puternici și periculoși.



Președintele Klaus Iohannis a vorbit la ceremoniile Zilei Marinei despre pilonul de stabilitate reprezentat de România în această regiune, în vreme ce Marina Militară a pregătit în premieră un exercițiu militar deschis publicului. 12.000 de oameni au urmărit navele militare, elicopterele de atac britanice, vânătorul american de submarine și restul tehnicii de luptă de care dispune marina autohtonă. A fost prezent la demonstrații și unicul submarin românesc, achiziționat la mijlocul anilor optzeci de la URSS, dar care nu mai poate fi folosit în condiții reale de luptă. Unii ofițeri români s-au întrebat pe site-urile militare ce rol poate avea apariția lui în public, ca de altfel întreaga defilare a fragilelor și insuficientelor ambarcațiuni de care dispune flota militară a României.



Material preluat
Titlul - Rezervistul

duminică, 13 august 2017

Povestea unui pui de cuc și a aripii sale ocrotitoare…

Florian Coldea, general la 37 de ani:
cariera fulminantă a unui individ mediocru
Povestea unui pui de cuc și a aripii sale ocrotitoare… 
Deci, merge la cel mai prost liceu de proști din Arad, Liceul Industrial nr. 11, la seral, ca toți tonții. Intră la Institutul Politehnic din Timișoara și ajunge repetent încă din primul an de
facultate.
O rudă a mamei sale, generalul Dan Gheorghe îl ia sub aripa sa ocrotitoare, cu toată aripa generalului, devine repetent a doua oară, la examenul de licență de la Academiei Naționale de Informații, în 1995. Este trimis la subofițeri și în 1996 „aripa ocrotitoare” reușește să-l salte peste gard, la al doilea examen.
Apoi urmează o carieră fulgerătoare, pentru un absolvent de seral la industrial și dublu repetent:
– locotenent-colonel în 2005 (34 de ani)
– colonel în 2006 (35 de ani)
– general de brigadă în 2008 (37 de ani)
– general-maior în 2012 (41 de ani)
– general-locotenent în 2014 (43 de ani)
Să vedem acum cine era „aripa ocrotitoare”, neamul mămucăi, unchiulețul Dan Gheorghe.
Cadru la SMB, Securitatea Municipiului Bucureşti, cea mai a dracu’ și mai politizată structură a Secu.
În 1989, adjunct la USLA, se află în fața sediului CC, când are loc discursul fatidic al lui Ceaușescu. Iulian Vad deschide cu cheia sa specială ușa sediului CC, pentru ca „masele” să pătrundă și să-l linșeze pe Ceașcă la fața locului, după cum era planul stabilit cu Ambasada Sovietică. „Masele” bine organizate, vreo două sute de bărbați solizi și bine antrenați, sunt lăsate să intre și dirijate în sediul CC de Dan Gheorghe. O nepotrivire de scenarii între Iulian Vlad și Stănculescu a făcut ca ținta Ceașcă să scape de linșarea la fața locului, de către grupul bine organizat și musculos, familia Ceaușescu fiind ciuruită ceva mai târziu, la Târgoviște, de către conspiratorii moscoviți repliați rapid pe planul B.
Dan Gheorghe este trimis ulterior de Măgureanu la „specializare” în URSS, respectiv Republica Moldova, unde șef al KGB-ului local era nici mai mult nici mai puțin decât Tudor Botnaru, fost cadru al KGB la București, ce a executat în 1990 dispoziţia Moscovei de a transfera arhiva KGB a RSS Moldoveneşti de la Chişinău la Tiraspol, solicitând și ajutorul lui Măgureanu, care i-a întins o mână frățească, respectiv pe Dan Gheorghe. În perioada în care arhiva a fost mutată, Botnaru conducea KGB-ul moldovenesc ca membru al guvernului lui Mircea Druc,
iar Moldova făcea încă parte din URSS.
Remarcabilă colaborarea frăţească ce a existat între securişti și kaghebiști, cu toții de fapt, de pe amândouă malurile Prutului pentru atingerea obiectivului comun: distrugerea arhivelor KGB din Basarabia.
Dan Gheorghe este mai apoi avansat, comandant al Brigăzii Antiteroriste din SRI, apoi, în 1992, a trecut la SIE, fiind avansat la gradul de general de brigadă de Ion Iliescu. În toamna lui 1993, Dan Gheorghe ajunge şeful UM 0215, Poliția Politică reinventată de Voican Voiculescu, în ianuarie 1990. Până în martie 1997 conduce infama doi și un sfert, după care în 2001 este reactivat în SRI, pe post de consilier al directorului SRI Radu Timofte, sluga lui Vântu-KGB.
În 2003, este numit director adjunct al serviciului secret al Ministerului Justiţiei – (SIPA), gheara lui Ilici între magistrați. În 2005, fondează Niro Grup, fațada de contact a Clanurilor țigănești cu securiștii și mai ales cu securiștii chinezi, devenind directorul general al SC NIRO ’95 IMPEX SA, puntea de legătură cu Ambasada Chinei.
Crapă în Israel, ca toată lumea bună.
Legăturile lui Coldea cu țigănoii, – vezi Cocoș, Udrea, Niro, Oprea, colegul lui Niro la Casa Româno-Chineză, sunt mai ușor de înțeles acum, nu?
Cât despre episodul Dan Gheorghe – decembrie ’89, plus stagiul său în URSS, imediat după, plus activitatea sa susținută alături de vectori ai KGB, este liber fiecare să se gândească la inferențele dintre elementele trecutului „aripii ocrotitoare” și ascensiunea fulgerătoare a unui dublu repetent provenit de la seralul unui liceu industrial amărât.
Evident, pe lângă unchiul binefăcător au mai existat și alți susținători, mai puțin cunoscuți, Zamfiri, Bidireci, Ștefănuți, dar din aceeași generație de virusați cu mult înainte de ’89, momentul când toată agentura a ieșit din conservare și a prins aripi…
În cariera sa ascensională a existat un moment semnificativ, când a scăpat de demitere datorită unui foarte mare lover al românilor, Verestoy Attila, și un alt lover foarte mare al țiganilor, șeful mafiei personale a lui Adrian Năstase, ospătarul-izmănar-general Gabi Oprea.
În 2007, de inteligent ce era, repetentul a lăsat să-i scape niște bilețele despre judecători ai Curtii Constituționale, ce au ajuns la liderul PSD, Mircea Geoană prostănacul total, care le-a prezentat public, susținând că SRI face poliție politică la comanda lui Traian Basescu. Urma ca figuranta Comisie SRI să-l radă pe ascensionalul dublu repetent.
Cum spuneam, ungurul și țiganul l-au făcut scăpat pe Coldea, iar cariera sa a putut să-și urmeze traseul stabilit… Există o pasăre simpatică foc: cucul, dar cu practici de infiltrare 

dintre cele mai cinice – își plasează ouăle în cuiburile altor păsări, puiul de cuc eclozează mai devreme și aruncă din cuib toate celelelate ouă, și astfel crește și iar crește până își termină și părinții de împrumut, vlăguiți de hrănirea unui păsăroi lacom și șmecher, ce se pretinde puiul lor, dar, de fapt, este ucigașul progeniturilor lor. Se poate spune că cucul este maestrul infiltrării și al intoxicării operative din lumea zburătoarelor.
Epilog, dixit puiul de cuc: „Pe durata mandatului meu de 12 ani, România a fost o ţară sigură, stabilă şi a fost cu succes apărată de riscurile şi ameninţările de securitate cu care s-a confruntat permanent.”
Așa de bine a fost apărată că acum SRI-ul e șvaițer, decredibilizat total și măcinat de practicile instituite chiar de Coldea, iar rețeaua sa de pui de cuci încă lucrează în interior, factorii străini au pus gheara pe tot, au tocat și dus la fier vechi cam tot ce mai conta in industria românească, s-au mătrășit pământurile, subsolul, pădurile, au înflorit mafiile țigănești și evreiești conectate la servicii, personaje jegoase de teapa lui Ghiță au ajuns mari mahări, cu bani de la SRI la pușculiță, Moldova a ajuns cu totul pe mâna rușilor, după desființarea subdiviziunii ce urma siajul fostei unități anti-KGB 0110, și în general totul a fost un succes generalizat… pentru CEILALȚI.
Și, în loc să fie anchetat și martelat, repetentul primește acum ditai pensioara babană, și roade la căldurică oasele puse deoparte, de la cucii barosănei care l-au crescut și l-au purtat pe aripa lor ocrotitoare, întreaga viață.


George RONCEA


Nu vă îngroziti ROMÂNI! Nu trebuie sa cautăm în altă parte tradatori și antiromâni!

joi, 10 august 2017

Generalul Ciucă, şeful Armatei: Funcţia mă obligă să caut soluţii la inechităţile din pensiile militare. Nu am profilul omului care "rămâne în cort"

Generalul Nicolae Ciucă, şeful Statului Major General a susţinut miercuri (09.08.2017 - n. Rezervistul) că funcţia deţinută îl obligă să determine "factorul politic" să adopte soluţii adecvate pentru "toate inechităţile produse (...) pe fondul mutaţiilor legislative care au bulversat sistemul de pensii militare şi salarizare".

"Voi face tot ce îmi stă în putinţă, astfel încât, prin forţa argumentelor, dialog constructiv, calm şi respect reciproc, dar şi animat de încrederea camarazilor, să determin factorul politic să adopte, într-un timp rezonabil, soluţii adecvate pentru toate inechităţile produse în ultimii ani pe fondul mutaţiilor legislative care au bulversat sistemul de pensii militare şi de salarizare", a scris Ciucă, pe pagina sa de Facebook.
Generalul cu patru stele, şef al Armatei Române a precizat că a "simţit nevoia" să aducă "unele clarifică", în contextul în care "agenda publică a ultimelor săptămâni a fost dominată de problematica pensiilor militare", adăugând că, "în altă ordine de idei", potrivit "Constituţiei şi legilor ţării, militarii nu au voie să se implice în actul politic, iar şeful Statului Major General are obligaţia, atât în plan moral cât şi legal, să genereze şi să menţină un climat de ordine, disciplină şi stabilitate în armată, dar şi de încredere reciprocă între instituţie şi personalul său".
"Prin urmare, deşi nu deţin pârghii de exprimare politică, sunt profund încărcat de responsabilitatea militarului cu gradul cel mai mare din armată, către care se îndreaptă privirile camarazilor atunci când nivelul de satisfacţie salarială sau din pensii este unul dezavantajos în raport cu privaţiunile serviciului militar (...) Vă asigur că sunt călăuzit în viaţă de toate valorile militare şi civice pe care le-am asimilat de-a lungul carierei, că nu am cum să stau deoparte faţă de problemele cu care se confruntă personalul armatei de ieri sau de azi şi că foarte multe din lucrurile bune care se petrec în instituţia militară au în spate munca dedicată, consecvenţa şi asumările unor militari de carieră, legaţi sufleteşte de armată, chiar dacă deontologia profesională ne îndeamnă la discreţie şi modestie, iar din afară, poate, nu se simte atât de evident contribuţia fiecăruia dintre noi", mai notează, pe Facebook, şeful Armatei Române.
Generalul Ciucă mai spune că nu are "profilul omului care fuge de provocări sau care «rămâne în cort»".
Generalul cu patru stele Ştefan Dănilă, fost şef al Statului Major General, opinase, săptămâna trecută că parada cu "pensiile incredibile ale unora", urmată de un "linşaj mediatic al generalilor" şi-a atins scopul, rezultatul fiind de felul "a murit şi capra nesimţiţilor... dar nu era cea grasă".

vineri, 4 august 2017

Ministrul Apărării, lămuriri despre pensiile militarilor. Ce se întâmplă în urma reactualizării

Ministrul Apărării Adrian Ţuţuianu a declarat vineri (astăzi, 4 august 2017) că pensiile militarilor se vor reactualiza în fiecare an cu rata inflaţiei şi nu cu creşterea salariilor, iar dacă în urma reactualizării rezultă un cuantum al pensiei mai mic se va păstra cuantumul pensiei în plată. De asemenea, el a subliniat că salariile din sistemul de Apărare vor creşte şi ca urmare nu vede motive pentru a exista plecări masive din sistem.

„Cunoaşteţi principiile care au stat la baza elaborării actului normativ privind pensiile. Reafirm că cuantumul pensiilor militare de stat se va reactualiza din oficiu, în fiecare an cu rata inflaţiei şi nu cu creşterea salariilor. Dacă în urma reactualizării rezultă un cuantum al pensiei mai mic se păstrează cuantumul pensiei află în plată. Totodată se elimină posibilitatea ca la stabilirea pensiei militare de stat, pensia netă să depăşească media salariilor nete corespunzătoare cuprinse în baza de calcul a pensiei”, a explicat ministrul.
Acesta a prezentat şi câteva date statistice:
În evidenţă MApN există  78.932 de beficiari de drepturi de pensii şi drepturi sociale din care 78.803 persoane care beneficiază de pensii militare de stat şi 129 de persoane beneficiare de alte drepturi sociale.
Pensia media în luna iulie în MApN este 3.292 de lei.
Pensiile sub 3.200 de lei sunt de 60% din total.
Pensia cea mai mare în MApN este de 33.500 de lei şi aparţine unui magistrat militar.
În cazul militarilor de carieră, pensia cea mai mare este de 29.992 de lei. Este vorba de un fost director de regie autonomă.
Sumele alocate lunar de la bugetul de stat pentru plata pensiilor militare se ridică la 270 milioane de lei.
1288 de military au ieşit la pensie de la începutul acestui an: 998 au îndeplinit condiţiile de pensionare, 290 reprezintă treceri în rezervă
De la 1 iulie 2017 au trecut în rezervă 155 de militari din 998 cadre militare ce au îndepinit condiţiile de pesionare.

joi, 3 august 2017

GÂNDIȚI-VĂ BINE, DOMNILOR POLITICIENI ROMÂNI!

Se pare că aberațiile, improvizațiile și obsesia „la dracu cu militarii ăștia care nu produc nimic, ci doar consumă pâinea politicienilor, magistraților, cămătarilor, noilor capitaliști, tăietorilor pădurilor României și pe cea a tuturor plătitorilor de taxe și impozite” alcătuiesc cutuma post-decembristă după care funcționează, ca întotdeauna, politichia românească între două războaie. 


După renunțarea intempestivă, triumfală, cu furie și alură de învingători în jungla nimănui, la serviciul militar obligatoriu – ca și cum pentru România, țara păcii și a prosperității universale, Elveția Estului, iubită și protejată de toți vecinii, de toate imperiile de ieri și de azi, de toate marile puteri, de toate planetele și de întregul Univers, n-ar mai exista nici un fel de pericol de război, iar onor populația ar trebui protejată doar prin rugăciuni către Cel de Sus și, bineînțeles, de către hoții care au furat, iată, într-un sfert de veac, aproape tot ce a mai rămas, de-a lungul mileniilor, din bruma noastră de pământ și suflet românesc –, toată lumea bună care se perindă prin palatele națiunii a dat marea mută deoparte. Desigur, nu înainte de a reduce această mare mută la o simplă băltoacă, a-i lua aproape toate drepturile cetățenești (mai puțin pe cel de a vota, că, de, e nevoie și de votul soldaților), a-i penetra cu oameni politici sau de care or fi toate structurile importante și a o face necrâcnitoare și strict slugă, da capo al fine, la decidentul politic, transformat într-un dictator necondiționat pentru truditorul în kaki, a-i umili valorile și, mai ales gradele, îndeosebi pe cel de general…
Acesta din urmă – gradul de general – a fost acordat, cu complicitatea sau tăcerea capilor armatei, cui a vrut și cui n-a vrut să-l primească… Toți acești uzurpatori de valori militare durate în marile războaie care au dus la apărarea și păstrarea crâmpeiului de Românie care ne-a mai rămas după secole de războaie, presiuni, hărțuiri și umilințe, au uitat (sau n-au știut niciodată) că gradul de general, într-o armată, este o valoare supremă. Acest grad se acordă numai și numai coloneilor în activitate, care au experiența, valoarea, capacitatea, puterea, competența și demnitatea de primi și a-și asuma responsabilități de nivel strategic. Gradul de general nu este o recompensă, ci o însărcinare înrobitoare, echivalentă cu cămașa morții…
Îmi amintesc și acum replica unui vulpoi care, la vremea respectivă, avea drept de semnătură pe decretul de avansare la acest grad… „Eu te-am făcut chestor…” Aceste cuvinte nu trebuie explicate. Sunt cele mai umilitoare și cele mai concludente dintr-o istorie a rușinii și umilinței… Desigur, este vorba de echivalentul gradului de general în structurile Ministerului de Interne, din structurile Poliției, instituție demilitarizată…
Din 1990 încoace, atacurile, sub toate formele posibile pe timp de pace, dar mai ales sub forma unor pulsiuni otrăvite la adresa Armatei României n-au încetat nicio clipă. Iar aceste atacuri nu le-a efectuat țăranul român – acum un bătrânel –, care a făcut armata la Infanterie, a săpat tranșee și a învățat să tragă cu pușca numai și numai într-un inamic în uniforma unei posibile armate dușmane, nici muncitorul sau inginerul de la fosta IMGB și de la alte mari întreprinderi românești, aruncate azi la gunoi, care a făcut armata la artilerie, la geniu sau la transmisiuni, nici tanchistul care a trecut, la aplicații, de atâtea ori cu tancul pe sub Mureș, nici comandorul care a zburat avionul supersonic o viață, suportând și astăzi, la pensie, efectele suprasarcinii asupra vertebrelor, nici marinarul de pe vedetele torpiloare, nici generalul Mihail Popescu, fostul șef al Statului Major General, care, umilit și hărțuit atâta vreme de imbecila recalculare interminabilă, sfidătoare și grobiană a pensiilor militare din rațiuni absurde și prin metode care nu există nicăieri în lume, din vremea lui Boc, a făcut infarct și a trecut dincolo, în lumea veșniciei.
Aceste atacuri nu au putut fi efectuate decât de dușmanii României, de cozile lor de topor, de cei care n-au înțeles niciodată ce înseamnă o armată pentru o națiune, mai ales în această epocă în care toată lumea se înarmează, și au confundat-o fie cu forțe de ordine înarmate, fie cu alte structuri de forțe care poartă arme, fie cu orice altceva… Iar mulți dintre acești nimeni ajunși pe post de decidenți politici și strategici consideră armata o povară insuportabilă pentru o țară care s-a aflat de când există ea pe acest pământ al oamenilor la răscruce de imperii și de uragane… Primul Război Mondial – în interiorul căruia a existat și Războiul Nostru Sacru de Întregire a Neamului, din 1916-1918, de la care se împlinesc, în curând, o sută de ani – este exemplul cel mai concludent. Dar, pentru a fi uitat și trecut în derizoriu și acesta, ca mai tot ce s-a făcut în țara asta, onor decidenții neamului au hotărât să nu se mai facă Istoria României în școlile românești sau să se facă, așa, pe sărite… La fel și Limba Română.
…Cu câțiva ani în urmă, în timpul unei pauze, la o dezbatere organizată undeva, în Capitală, pe tema războaielor din Orientul Apropiat, un șef al unei organizații post-decembriste, mi-a șuierat, printre dinți, cu ură în glas și cu ochi injectați: „Brava armată română care a tras în popor în decembrie 1989!”
Simt și acum ura din privirile acelui individ. În cei 77 de ani ai mei, nu am văzut niciodată ochi atât de răi și nu am auzit niciodată cuvinte atât de barbare despre instituția în care am lucrat 40 de ani ca militar activ, de la gradul de elev până la cel de general, și zece ani în calitate de cercetător științific… Și acum, după ani, simt, în toate celulele corpului și sufletului meu, acea amărăciune, acea ofensă rea și sfidătoare, acea insultă impardonabilă adusă Armatei României de un ins de care nu auzisem niciodată…
Armata Română nu a tras niciodată în poporul român, ci a sângerat totdeauna pentru apărarea României și a poporului român. Iar dacă România mai există astăzi, așa cum mai există, această realitate se datorează, nu doar câtorva politicieni care au luat decizii mai mult sau mai puțin potrivite la vremuri de restriște, ci mai ales prețului de sânge plătit de Armata Română, adică de poporul român în uniformă militară, condus mai bine sau mai puțin bine de generalii acelor vremuri. Posibilele incidente sau accidente care s-au petrecut în decembrie 1989 – unele chiar fratricide – sunt incidente sau accidente și atât, care se petrec în toate armatele din lume în timp de război. Nicăieri nu a existat intenția, voința sau acțiunea conștientă a cuiva din armată de a deschide focul împotriva populației. Și nici nu s-a întâmplat acest lucru. A nu se confunda însă focul de descurajare, deschis în salvă, în plan vertical, cu trasul în oameni!
Timpul va arăta că deciziile luate de conducerea armatei în decembrie 1989 au salvat țara de la o posibilă invazie din afară, de escaladarea violențelor, de declanșarea unui război civil, de o catastrofă oribilă, de tipul celei care se petrece, de mai bine de patru ani, în Siria. Acele evenimente au dovedit însă și calitatea excepțională a poporului român, unitatea lui în fața primejdiei, capacitatea lui extraordinară de a intui și înțelege valențele mediului strategic, de a rămâne ferm și puternic în fața oricărei amenințări. La Târgu Mureș, în acel iunie diversionist din 1990, dramatic și extrem de ticălos, în fața primăriei orașului, flutura Tricolorul, iar o masă uriașă de români striga într-o singură voce: „Iliescu, nu uita și Ardealu-i țara ta!” „Murim, luptăm, Ardealul nu-l cedăm!” Am fost prezent la toate acele evenimente – în București, la Cluj, la Timișoara, la Târgu Mureș – și, cu experiența mea de o viață petrecută prin poligoane, la aplicații, în instruirea Armatei, în analizarea conflictelor și războaielor lumii, am înțeles care este adevărul. Și am lăcrimat de emoție și de bucurie pentru unitatea și calitatea poporului român și a Armatei României, care luase imediat în supraveghere și în apărare, conform planurilor, toate obiectivele de importanță strategică ale țării.
Spun toate acestea, pentru a nu se uita. Nu trebuie să uităm, desigur, nici trecutul, cu bunele și cu relele lui, nici Mărășeștii, nici Oituzul, nici Turtucaia, nici Flămânda, nici Oarba de Mureș, nici Cotul Donului, nici floarea ofițerilor și generalilor Armatei Române care au sângerat în Est și în Vest în cel de-Al Doilea Război Mondial pentru ca România să continue să existe și să fie întreagă – eroi ai națiunii – și care și-au sfârșit viața în închisorile comuniste.
Cam tot așa s-a întâmplat și în acești ultimi 27 de ani, în care armata și-a văzut de treaba ei, facilitând intrarea României în NATO și în Uniunea Europeană. Acumulând în permanență un uriaș procent de încredere din partea populației, a demonstrat, încă odată, calitatea acestei instituții. Însă, degeaba. În momentul când guvernul Boc a început uluitoarea recalculare a tuturor pensiilor din România, inclusiv a celor militare, pe principiul contributivității, erau vrea 80.000 de pensionari militari în plată. Acum mai sunt vreo 60.000. În acești ani de teroare guvernamentală pentru pensionarii militari – de fapt, pentru toți pensionarii din România –, armata a pierdut aproape două divizii din rezerva sa calificată, din elita sa. Unii au murit că le-a venind rândul la moarte, alții au murit datorită acestor presiuni și acestor umilințe insuportabile.
Inclusiv eu, semnatar al acestor rânduri, consider că am trecut și trec prin una din cele mai îngrozitoare perioade din viața mea. Trudesc 10-15 ore în fiecare zi, dorm 3-4 ore pe noapte și-mi bate mereu în tâmple spectacolul odios de pe ecrane și cam din toată media. Fel de fel de inși, care n-au nicio legătură cu această instituție eroică pentru România, își dau cu părerea, emit judecăți, dau sentințe, înjură, iar guvernele – care n-au făcut mare lucru până acum pentru a dota armata cu mijloacele de care are nevoie – continuă să nu știe și să nu înțeleagă aproape nimic din marile probleme ale securității militare a României. Dar toba lor cea mai accesibilă și care sună cel mai bine în dezbaterea și diversiunea publică sunt pensiile militarilor.
În acești ani, efectivele armatei s-au redus drastic, de la peste 300.000 la vreo 70.000 militari, sau chiar mai puțini, și la vreo 15.000 de civili, mai puțin decât intră pe un stadion de fotbal. Industria de apărare a fost distrusă, armata fiind nevoită să achiziționeze armament și tehnică de luptă, o parte din ea la mâna a doua sau a treia, inclusiv muniție, de prin alte părți, pe bani grei etc. etc…
De fiecare dată când se schimbă un guvern, se reiau, furibund, atacurile la „nesimțitele” pensii militare, dându-se exemplu, pe sticlă, pensiile magistraților și ale unor privilegiați ai sorții sau ai cui or fi. Aproape toți cei care comentează, aruncă vorbe grele, necontrolate, sugerând că pensiile militarilor se plătesc din banii populației, din banii celor ce muncesc, din contribuțiile acestora la bugetul țării.
Desigur, armata este o instituție bugetară, așa cum sunt cvasitotalitatea armatelor din lume, dar de aici nu rezultă că pensia mea de azi este plătită din banii celor care au contribuit sau contribuie la fondul public și nici din banii celor care lucrează azi în România și contribuie la bugetul țării.
Pensia mea trebuie să se plătească din fondul de pensii militare, realizat de când există armata, prin obligația acestei instituții militare de a depune în fiecare lună, la acest fond de pensii, banii necesari pentru plătirea pensiei celor care trec în rezerva armatei, prin pensionare.
Retribuția mea, pe timpul activității, se compunea din:
- soldă (banii pe care-i primeam pe ștatul de plată în fiecare lună);
- contravaloarea Ordinului de zi 50, în bani sau în alimente;
- echipament;
- asistență medicală gratuită și medicamente gratuite;
- o anume sumă, care se depunea lunar în fondul de pensii, pentru vremea când voi deveni rezervist pensionar;
- un procentaj din solda mea (2%, inițial, apoi 4%) pentru o pensie suplimentară.
Așadar, pensia pe care o primesc eu azi se compune din depunerile lunare în fondul de pensii militare efectuate de instituția în care am lucrat o viață. Statul și-a îndeplinit în mod conștiincios această obligație, iar acest fond trebuie să existe. Dacă nu mai există azi acei bani, nu este vina mea, ci a celor care i-au cheltuit pe altceva sau i-au furat. De aici nu rezultă că eu sunt un întreținut, o povară pentru statul român. Nu eu sunt dator față de stat, ci statul este dator față de mine, pentru cei 50 de ani cât am muncit zi și noapte pentru el.
Amestecarea lucrurilor, bolmojirea lor pe toate posturile de televiziune, prin ziare și prin gura târgului sunt extrem de grave și de periculoase pentru rezerva Armatei Române, atâta cât mai este ea în momentul de față. Mai mult, sunt chiar o amenințare la adresa securității și apărăii naționale. Să nu uităm nicio clipă că, în condițiile extrem de tensionate ale situației actuale, oricând este posibil să izbucnească un război nimicitor. Cu atâtea arme acumulate, cu un arsenal nuclear SUA și Rusia care cumulează peste 15.000 de ogive nucleare active, la care se adaugă și celelalte arsenale nucleare, cu poziționarea forțelor rusești și ale NATO, față în față (chiar și simbolic) pe falia strategică Marea Neagră, Marea Baltică, este de-ajuns o singură greșeală sau un singur exces de zel pentru ca un război pustiitor să izbucnească iarăși în inima Europei, chiar în zona în care se află țara noastră. Iar țara noastră, în cazul unei astfel de confruntări, va fi una dintre primele ținte pentru aviația de bombardament strategic, pentru rachetele de croazieră, pentru rachetele balistice, pentru sistemele de arme de înaltă precizie…
Pensiile militare nu sunt pensii speciale, ci doar militare, așa cum au fost ele totdeauna. Pensiile militare nu au cuantumul celor afișate pe ecran de doamna Olguța Vasilescu și de toți cei care comentează așa cum comentează această problemă. Acelea sunt pensiile magistraților, nu ale militarilor. Din câte știu eu, nici un pensionar militar român nu are o pensie de 30.000 de lei. Majoritatea pensiilor din Armata României sunt de 1500-3500 lei, iar cele ale militarilor care au avut funcții foarte mari ajung probabil la 5000-8000 lei. Dar pe aceștia îi numeri pe degete.
Recenta calculare – care încă nu s-a încheiat – a introdus discrepanțe uriașe între cei care au ieșit la pensie înainte de anul 2000 și după acest an. Pensionarilor mai vechi li s-a redus drastic pensia (chiar dacă ea a rămas în plată în cuantumul dinainte de recalcularea recalculării), iar celor care au ieșit la pensie în ultimii ani, le-a crescut. Discrepanțele astea fac un mare rău rezervei armatei. Dacă se va continua așa, în cinci șase ani, numărul celor care se vor muta la diviziile noastre din ceruri, fără nici un fel de onor, ci doar cu dezgust și amărăciune, se va dubla.
Mare rușine!
Atâtea minciuni, atâtea omisiuni, atâtea comentarii absurde, atâtea comparații fără sens! Nu poți compara profesiile între ele. Fiecare își are rolul și rostul ei într-o societate și într-o țară! Cei care apelează la astfel de metode fie nu înțeleg în ce se angajează, fie urmăresc niște scopuri urâte.
Faptul că, în ultimul timp, s-au ivit situații în care cei care optează pentru a ieși la pensie pot primi o pensie mai mare decât salariu este o situație anormală. Este la mintea cocoșului că nu poți să ai pensia mai mare decât solda, chiar dacă ești Gheorghe Dracu! Nu știu cine și de ce a făcut asta. Cei care au făcut-o ar trebui să facă imediat un pas înapoi și să aducă lucrurile în limitele lor normale. Nu cred că militarii armatei române – instituție care totdeauna a făcut sacrificii pentru țară – au fost capabili de așa ceva. Dar o astfel de situație se poate rezolva urgent și punctual, nu prin subtilități și manevre ca în Ferentari sau în Crucea de piatră. Nu poți pedepsi 60.000 de pensionari, schimbând sistemul de actualizare a pensiilor odată cu creșterea soldei de grad a celor activi, împământenit de multă vreme aici, doar pentru a-i determina pe profitorii noului sistem să opteze între a ieși la pensie cu o pensie mai mare decât solda, dar care nu se va actualiza niciodată proporțional cu creșterea soldei de grad a celor activi, ci doar cu indexarea inflației sau a rămâne în sistem.
Alo, domnilor și doamnelor planificatori ai pensiilor militarilor români!
Militarii români pensionari, doamnă Olguța Vasilescu et co., nu au pus sabia în cui, uniforma pe umeraș și nu și-au luat adio de la arme. Până vor trece pușca în mâna stângă, cum zic francezii (echivalent, în limba română, cu a da ortul popii), fac parte din rezerva Armatei României, se află în niște planuri de mobilizare și trebuie să răspundă prompt atunci când sunt chemați. Numai moartea îi scutește de o astfel de obligație asumată prin jurământ. Ei au depus un jurământ față de țară că o vor sluji chiar cu prețul vieții. Până la 62 de ani, toți pensionarii militari, chiar și cei care nu stau foarte bine cu sănătatea, sunt în evidența Centrelor Militare și oricând pot fi chemați sub arme. Dar și după această vârstă, ei tot în slujba Armatei României se află. Și eu, care am 77 de ani, pot fi chemat oricând, dacă Statul Major General consideră că este nevoie de mine în caz de război, de crize, conflicte sau în oricare altă situație. Dosarul meu nu mai este la Centrul Militar al Sectorului 5, ci în arhiva de la Pitești. Dar eu sunt încă viu și Armata Română știe foarte bine acest lucru. Iar eu am toată grija să o slujesc, cu toată capacitatea mea de muncă, și acum. Și așa suntem toți cei care am ieșit la pensie. Toți muncim până la ultima picătură de viață pentru Armata României, pentru România.
Regulile civililor nu sunt valabile pentru cei care au îmbrăcat cămașa morții. Faptul că n-am murit până acum, spre a da satisfacție celor ce comentează ironic condiția miliarului român, care, în opinia lor, n-are nici un rost de vreme ce nu sunt războaie, este doar o chestiune de noroc. Înseamnă că războiul sau războaiele pentru care ne-am pregătit încă n-au ajuns în România. Toate armatele din lume și toți militarii sunt primii care vor să nu fie niciodată un război, cei care vor ca tancurile, avioanele și sistemele lor de arme, oricât ar fi de sofisticate, de performante și de costisitoare, să ruginească sau să-și epuizeze resursele în timp de pace și nu printr-un război. Militarii, profesioniști ai războiului, sunt primii care detestă războiul. La fel suntem și noi, militarii români. Dar de aici nu rezultă cu necesitate că războaiele lumii nu vor ajunge și la noi. Și nici că, în acele războaie, ne vor apăra americanii, Bruxelles-ul sau extratereștrii. Niciodată nu ne-a apărat nimeni. Tot militarul român va muri pe pământul României pentru ca România să mai existe. Acum, când în toată lumea se fabrică cele mai sofisticate arme care au existat vreodată pe Terra, când Europa este sfârtecată de tot felul de organizații, rețele și atacuri teroriste, când Siria a fost rasă de facto de pe suprafața pământului, când pe falia strategică Marea Neagră, Marea Baltică se adună forțe, când Pacificul, Marea Baltică, Marea Neagră, pământul Rusiei, cel al Chinei etc. suportă aplicații și exerciții de tot felul, parade militare, demonstrații de forță și concentrări de toate felurile, nu este de glumit cu problema militară, nici cu soldele militarilor (este oare posibil ca, în România anului 2017, un sergent profesionist să trăiască din 700 de lei pe lună și din valoarea fostului ordin 50?!).
Desigur, pensionarii militari români nu mor de foame. Dintr-o pensie militară obișnuită se poate trăi decent. Și acesta este un lucru foarte bun și foarte important, care arată că armatei îi pasă de slujitorii ei. Pensionarii militari, în calitatea lor de rezerviști ai Armatei României, de militari până la moarte, nu acceptă însă și nu suportă umilința, jocul politicianist cu pensiile lor, tot circul acesta care, de la guvernarea Boc încoace, nu se mai termină.
Gândiți-vă bine la toate acestea, domnilor politicieni români!

General de brigadă (r) dr. Gheorghe Văduva

marți, 1 august 2017

1 august 2017, marți, zi de sărbătoare pentru tanchiștii români

La mulți ani, dragi tanchiști!
Astăzi este sărbătoarea noastră, a celor ce am servit patria cu onoare, cinste, devotament și curaj, în arma tancuri, arma care reprezintă mândria și forța unei armate. La mulți ani celor care acum serviți patria, în această nobilă armă, continuând o tradiție care peste doi ani, va împlini un veac de existență pe pământul patriei noastre dragi, România! La mulți ani viitorilor tanchiști și tuturor celor care ne-ați prețuit, admirat și ați visat să fiți tanchiști!
Cu speranță și încredere într-un viitor mai bun pentru Armata Română, urez tanchiștilor, fie ei activi, în rezervă sau în retragere, veteranilor și tuturor simpatizanților, de Ziua Armei Tancuri, sănătate, succese, bunăstare, recunoașterea pe care o merită din plin și viață lungă.
La mulți ani!


Col.(r) Trofimov Ifim

miercuri, 12 iulie 2017

DIALOGUL PRESEDINTELUI SCMD CU MINISTRUL APARARII NATIONALE


- In atentia tuturor rezervistilor - 

Doamnelor si domnilor, 

Astazi, 12.07.2017, presedintele SCMD a fost invitat, la prima ora, de ministrul Apararii Nationale, dl. Adrian Tutuianu, pentru clarificarea unor probleme legate de recentele proiecte legislative. In discutii au fost abordate urmatoarele probleme: 1. Derapajele actualei Legi a salarizarii unitare si consecintele nefaste asupra militarilor si politistilor activi, prin coeficientii ridicoli de salarizare, pana la nivelul sefului SMG si desfiintarea unui drept castigat - dreptul la ajutoare salariale si salarii compensatorii; 2. Discriminarea rezervistilor din toate structurile, iesiti la pensie inainte de 1 ian. 2016, prin ilegalul art. 40 din OUG 57/2015, care desfiinteaza baza de calcul a pensiei instituita de Legea pensiilor militare de stat si care sunt posibilitatile de remediere; 3. Furtul calificat comis asupra rezervistilor prin introducerea in baza de calcul a pensiei de stat, a pensiei private (suplimentare) instituita in 1967 printr-o contributie de 5% - 25% din salariul net, urmand a fi adaugata, la trecerea in rezerva "ca altceva decat pensia militara de stat"; 4. Furtul calificat comis asupra rezervistilor militari si politisti, prin confiscarea pensiei contributive realizata prin munca, in calitate de civil, dupa trecerea in rezerva, dar si a anilor de munca civila, transformati retroactiv in vechime militara; 5. Proiectul Legii sistemului unitar de pensii.  La aceasta chestiune, presedintele SCMD a subliniat urmatoarele: a. Este necesara definirea, in cadrul Legii, a conceptului de "pensie", deoarece la ora actuala, in mod aberant, sunt considerate pensii venituri de tip salarial care nu au nici o legatura cu vreun contract de munca sau cu mult laudata contributivitate: indemnizatiile de merit viagere ale parlamentarilor si revolutionarilor, ajutoarele sociale date fostilor cooperatori si altor categorii, salariile in proportie de 75% acordate de intreprinderi persoanelor care s-au accidentat cu consecinte ireparabile in timpul muncii, venitul social minim garantat, etc., toate avand o natura juridica similara burselor studentilor, alocatiilor pentru copii si mame, etc. Drept urmare, SCMD propune doua legi - o Lege a sistemului unitar de pensii si o Lege a indemnizatiilor viagere si ajutoarelor sociale pentru a-i separa pe cei 2,2 milioane de pensionari contributori de cei circa 3,2 milioane de beneficiari necontributori. b. Pensia este un drept patrimonial dobandit legal in urma unor contracte de munca si care nu poate fi anulat, ajustat, limitat, etc. Indemnizatiile si ajutoarele sociale sunt aleatorii, statul instituindu-le si retragandu-le, dupa posibilitati. c. Exista doua categorii de pensii in sistemul public sau Pilonul 1, pensiile civile si militare. Pensiile civile se obtin in urma unor contributii la si de la Casa Nationala de Pensii. Pensiile militare de stat au alt regim, pentru ca altul a fost regimul de munca (24 din 24 ore, cu plata doar a 8 ore si cu riscul asumat al pierderii vietii) contributiile fiind mult mai mari, dar in interiorul sistemului, platile facandu-se prin Casele Sectoriale militare.  d. Cu data de 1 ian. 2016, Ministerul Muncii a pierdut orice competenta asupra salarizarii si stabilirii pensiilor militare, acestea cazand in sarcina Ministerului Apararii, coordonator pentru intreg Sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala. e. O preconizata readucere ilegala si penala, prin inventarea de contributivitati care n-au existat, a rezervistilor, in sistemul civil si la Casa Nationala de Pensii, va fi imediat 
sanctionata de SCMD care va demara procedurile de acuzare in justitie a vinovatilor de fals si uz de fals. Pe cale de consecinta SCMD a solicitat sprijin pentru apararea normalitatii si neincluderea rezervistilor in legea civila. Presedintele SCMD a adus multumiri totodata majoritatii parlamentare pentru ca a inteles ca intr-o Lege a salarizarii nu au ce cauta prevederi privind reglementarea pensiilor. Valabil si pentru Legea salarizarii unitare (fostul art. 40) si pentru fosta OUG 57/2015 (inca actualul art. 40).  Credincios misiunilor asumate, SCMD va actiona in continuare pentru inlaturarea nedreptatilor si a discriminarilor la adresa militarilor si politistilor activi, in rezerva si in retragere, dar si a tuturor cetatenilor Romaniei, de care militarii si politistii sunt legati prin juramant sa-i apere, asa cum prin juramant s-au angajat sa apere interesele nationale si existenta unitara si independenta a Romaniei, impotriva oricui. 

Honor et Patria! Vae victis! 

PRESEDINTELE SCMD, Col. (r) dr. Mircea Dogaru 

Comemorarea centenarului Bătăliei de la Mărăști - o rușine națională!

Acum fix 100 de ani începea bătălia de la Mărăști. În dimineața zilei de 11 iulie 1917, la ora 3.30, artileria românească începea pregătirea pentru atacul ce avea să urmeze. O armată renăscută din propria cenușă urma să treacă prin cele mai glorioase momente ale istoriei ei.

În vara anului 1917, la Mărăști, pentru prima oară după 11 luni de la intrarea României în război, soldații Armatei 2 conduse de generalul Averescu au văzut cum inamicul fuge speriat din fața lor. A fost, așa cum avea să consemneze Alexandru Averescu, „prima victorie adevărată din istoria Armatei Române moderne”. Urma defensiva în bătăliile de la Mărășești și Oituz. Atunci, românii au luptat ca leii!
Astăzi, la 100 de ani de la bătălia de la Mărăști, niciun înalt oficial al statului român nu s-a mișcat de pe plajă sau de la umbră pentru a se duce la Mărăști. Președintele Klaus Iohannis este dispărut! Nu a mai apărut în spațiul public după Summitul „Inițiativei celor Trei Mări” din Varșovia! Primul-ministru nu este în țară! Este plecat la Bruxelles. A considerat că este mai important să fie acolo! Dar poate și mai grav este faptul că nici ministrul Apărării Naționale nu a făcut un minim efort pentru a aprinde o lumânare la Mărăști pentru soldații ce s-au jertfit acolo acum 100 de ani.
Cât despre Armata Română, ea astăzi într-adevăr reprezintă surpriza neplăcută. Nimeni din conducerea Armatei Române nu a considerat necesar să meargă la Mărăști! În schimb, MApN a anunțat printr-un comunicat de presă că:
«Militarii forțelor terestre din Divizia 2 Infanterie ”Getica”, aflați în poligoanele de instrucție din Cincu, Smârdan și Babadag pentru exercițiul multinațional Saber Guardian 17, vor marca marți, 11 iulie, împlinirea a 100 de ani de la începerea bătăliei de la Mărăști. Astfel, marți dimineață, la ora 3.50, militarii Brigăzii 8 LAROM ”Alexandru Ioan Cuza” și ai Batalionului 285 Artilerie ”Vlaicu Vodă”, aflați la exercițiul multinațional Getica Saber 17 la Centrul Național de Instruire Întrunită „Getica” din Cincu, vor executa salve de artilerie, în amintirea faptelor de eroism ale înaintașilor care, acum un secol, la 11 iulie 1917, începeau, la această oră, ofensiva de la Mărăști».
Sună a glumă proastă acest comunicat! Nu și-a pus nimeni din Armată întrebarea de ce nu este prezentă întreaga conducere a Armatei la Mărăști? Probabil că nu și oricum nu era bine ca generalii să fie deranjați de pe plajele unde se bronzează.
Mausoleul de la Mărăști
O notă aparte pentru instituția Casei regale a României. Deși este instituție privată au fost singurii care s-au deplasat astăzi la Mărăști! Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu au parcurs cu Trenul Regal, de la Focșani la Onești, în ziua de 11 iulie 2017, un traseu al recunoștinței, cu ocazia centenarului marilor bătălii de la Mărășești, Mărăști și Oituz. «Călătoria Familiei Regale va avea loc în ziua în care a început prima bătălie, cea de la Mărăști. În acea zi, Altețele Lor Regale vor fi prezente la scurte ceremonii de primire în gările Focșani, Mărășești, Adjud și Onești și vor lua parte la ceremonii solemne la Mausoleele din Mărășești și Mărăști, precum și la Cimitirul Eroilor din Oituz», după cum informează un comunicat de presă emis de Biroul de Presă al Majestății Sale Regelui Mihai I. Sunt singurii care au onorat memoria militarilor români care s-au jertfit acum o sută de ani! pentru acest gest merita felicitări depline, cât despre toți ceilalți sunt o mare rușine națională în frunte cu conducerea Armatei Române! De asemenea câteva ONG-uri și oameni de bine (Ansamblul "Doina Covurluiului" din Galaţi, Cercul Militar Botoșani, Cercul Cultul Eroilor Viilor, Asociația Națională Cultul Eroilor "Regina Maria". Oficiul National pentru Cultul Eroilor, Romică Zaharia, Justin Ciprian, Ana Stavri, Asociatia Marasti 1917 - Maresalul Averescu, Traditia Militara, Fundaţia "Mareşal Averescu" de pe lângă Div. 2 "Getica" Buzău și Primăria Răcoasa)  au organizat, duminică un mic program comemorativ la Mausoleul de la Mărăști.  
Foto sus: Regele Ferdinand și Regina Maria, în fața soldaților, înainte de bătălia de la Mărăști
Articol preluat de pe HISTORIA

joi, 6 iulie 2017

Ultimul comunicat de presă al CPS



                                 ROMÂNIA
          MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE    
                CASA DE PENSII SECTORIALĂ  
                                      -06.07.2017-

                                         COMUNICAT DE PRESĂ

1. În data de 27.06.2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487/2017, Legea nr. 152/2017 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, în care se stipulează faptul că începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ (30.06.2017), cuantumul brut al soldelor de funcție ale cadrelor militare în activitate și soldaților și gradaților profesioniști se majorează cu 15%.
2. Potrivit prevederilor art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare, cuantumul pensiilor militare de stat se actualizează ori de câte ori se majorează solda de grad şi/sau solda de funcţie ale militarilor în funcţie de vechimea valorificată prin ultima decizie de pensie.
3. În acest moment, Casa de pensii sectorială a MApN se află în plin proces de recalculare a pensiilor militare de stat.  Până la această dată au fost recalculate aprox. 63.000 pensii, în conformitate cu dispozițiile art. 109 și art. 110 din Lege, ceea ce reprezintă aprox. 83% din totalul de 76.087 pensionari aflați în plată la 01.01.2016, fiind procesate și aprox. 38.000 de Fişe cu locurile de muncă, emise în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. (3) din aceeași lege.
4. În prezent, la nivelul Ministerului Apărării Naționale și Casei de pensii sectoriale se iau toate măsurile, din punct de vedere metodologic și informatic, pentru punerea în aplicare a dispozițiilor art. 60 alin. (1) și (3) din Legea nr. 223/2015, cu modificările şi completările ulterioare.  Precizăm că, în anul în care pot fi aplicate atât prevederile referitoare la indexarea cuantumului pensiilor militare de stat, cât şi cele privitoare la actualizarea acestora, se aplică dispoziţiile cele mai favorabile. Astfel, în cazul beneficiarilor ale căror cuantumuri ale pensiilor actualizate (fără indexări) vor depăși cuantumul aflat în plată, aceștia vor primi diferențele legale.  Nu în ultimul rând, dorim să subliniem că actualizarea pensiilor militare de stat este o etapă ulterioară recalculării acestora, proces planificat a fi finalizat înaintea termenului prevăzut de lege, respectiv 31.12.2017.  

Casa de pensii a Ministerului Apărării Naționale 

sâmbătă, 1 iulie 2017

Fie-le ţărâna uşoară la umbra florii de colţ pe care au slujit-o!

NICOLAE USZKAI - Camarazilor mei, vânători de munte musceleni


Am stat un pic în cumpănă dacă să postez rândurile de mai jos au ba având în vedere că nu am promovat şi nu doresc a promova niciun demers de politică internă vreodată pe umilu-mi cont de Facebook, dar m-a „mâncat” tastatura şi am comentat cu rândurile de mai jos pe contul unui domn jurnalist pe care-l respect şi la a cărui părere ţin!...În consecinţă, nu doresc ca această postare să fie considerată un demers cu conotaţii politice şi rog eventualii comentatori să se abţină de la a include comentarii politice partizane-n discuţie!...Nu pot face un proces de intenţie proaspătului validat ministru al apărării naţionale referitor la cunoaşterea/necunoaşterea exactă a dotării armatei având în vedere că de-abia depusese jurământul şi s-a-ntâmplat tragedia din Valea Urdii ( nu Urdei, cum greşit dau unii ştirişti cu ştaif...) dar să declare în direct la o televiziune de ştiri că sunt în dotarea armatei "câteva sute de autocamioane depăşite moral" mi se pare o greşeală de ...gâgă...Primo: ar trebui, măcar din "cultura cetăţenească", să ştie că sunt muuuulte mii de autocamioane vechi in dotare şi 99, 9 % sunt de producţie românească, cu fabrici dispărute din "peisajul" industrial şi cu "manufacturieri" de piese de schimb selectaţi de pe atoateszăpânitorul SEAP, piese de schimb făcute parcă pe vreun vapor chjinezesc şi care ţin până la prima curbă!...Nu cred c-o fi văzut 'mnealui pe străzi "oarece" IVECO, DAF ori MERCEDES cu numere de inmatriculare militare!...Media "vârstei" vehiculelor grele de tipul DAC-ului implicat în nefericitul accident depăşeşte binişor trei decenii!..dacă mă contrazice cineva îl provoc la o partidă de băgat căpşoru’ sub o cabină rabatabilă de DAC militar!...Au apărut "părerologii" de serviciu pe majoritatea vectorilor media spunând că ITP-urile se fac formal şi se va vedea cine a fost vinovat bla bla...Oameni buni, dacă se fac "pe bune" ITP-urile, onorabila armată română nu mai scoate din cazărmi, din păcate, decât undeva între 15-20 de procente din vehiculele din parcurile auto (şi s-ar putea să fiu generos în aprecieri...) ..Şi nu că aşa ar vrea comandanţii de de mari unităţi sau unităţi să fie situaţia asta, normal!...Secundo. spunea dom' ministru c-ar fi depăşite moral vehiculele respective...Hmmm, doar moral?...Sunt fizic depăşite de mult timp şi numai militarii ştiu ce eforturi se fac şi câtă improvizaţie e nevoie pentru a rula pe străzi cât de cât în siguranţă...Situaţia actuală s-a perpetuat de decenii, factorul politic s-a mândrit cu organismul militar de-a lungul anilor apropo de intrarea-n NATO, participarea cu 
succes la misiuni în teatre de operaţii, s-a-mpăunat mai cu zâmbete, mai „în sictir” cu participarea la varii ceremonii şi...hai, pa!..Mioriticul demers ”las-o, mă, că merge şi aşa!”.....Merge apărarea scumpei noastre patrii şi cu baioneta, în cămăşi albe şi-n izmene,ca la Mărăşeşti, că tot aniversăm anul acest un secol de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz...Şi-i mai auzi pe unii cârcotaşi de servicu că de ce 2 la sută din PIB "pentru înarmare"?...Că nu-i război, că nu ne trebuie armament...Unii „formatori de opinie” mai ales cei obişnuiţi a mânca sinonimul colocvial al mult lăudatului produs oriental dulce şi de culoare maronie cu polonicul ar trebui să ştie că descurajarea prin asigurarea unor capabilităţi de apărare decente şi suficiente poate reprezenta o parte din certitudinea că nu revenim prea iute la „davai ceas, davai palton”!... Cărui om normal la cap îi trebuie război?...Care înarmare?...Dar nu ar trebui să uităm niciodată dacă avem cap nu doar să ne plouă-n gât că „Si vis pacem, para bellum!” ..Vorba lui nenea Publius Flavius Vegetius Renatus în a sa lucrare” De Re Militari” şi care-nseamnă, în fapt, că o societate puternică este puțin probabil să fie atacată de către dușmani...Trebuie să treacă multe procente din PIB pe răbojul înzestrării astfel încât dotarea Armatei României să fie la un nivel decent, după ce decenii de bâlbe şi hăhăieli miserupiste au dus oastea cu oiştea-n gard!...Despre ce înarmare vorbim, când noi nu am reuşit să trecem, la atât timp de la intrarea-n NATO la un calibru NATO la armamentul indicidual?...Am să mă opresc aici cu of-urile acestea care nu-s neapărat ale mele, ca fost militar, ci ar trebui să fie ale ţării, acum când balalaica "mujicească". cântă a umflare de muşchi iar trrombonul nostru-i dă-nainte cu „vânare de vânt” ca pe timpul flower-power!...La fel cum ar trebui să fie educaţia, sănătatea, administraţia publică etc şi stima faţă de cetăţeanul onest, care vrea ca ţara lui să fie, cu adevărat, a lui...Aşa ar trebui să ne spună interesul naţional...Acel interes naţional care ar trebui definit de clasa politică şi societatea civilă, bătut în cuie şi urmat cu sfinţenie măcar vreo 5-6 cicluri electorale...Nota bene: vorbesc de interesul naţional adevărat şi nu de cel afişat de pseudo-generali politruci de paradă cu ochi daţi peste cap şi flexări de epoleţi falşi!....Nu ştiu ce mă face să cred că "iureşul" mediatic actual apropo de accident va ţine maximum până după înmormânrtarea celor trei băieţi..după care vom intra, din nou, în "normalul" mioritic al lui "căldură mare, monşer!"...Scuze dac-am fost prea lung în postare pentru cei cu răbdare puţină şi degrabă mânuitor de „like” fără „read”!...Fie-le camarazilor mei vânători de munte musceleni ţărâna uşoară la umbra florii de colţ pe care au slujit-o!.....Gânduri bune familiilor lor!...

vineri, 30 iunie 2017

Crimă cu premeditare în armată

Crimă cu premeditare în armată


crima cu premeditare
Acum 6 luni, prin Decembrie 2016 scriam două articole legate de înzestrarea cu tehnică a armatei române şi printre altele spuneam :
„Nu v-am dori să fiţi aproape,
Când vom claca extenuate
Şi-o vom lua pe arătură
Când vom pleca’n ultima tură.
Dacă de noi nu vă mai pasă
Căci rânza a ajuns prea grasă,
Atunci măcar să vă gândiţi
La cei  ce ne conduc smeriţi
Şoferii, slugile plecate,
Doar  ei ne ştiu  bolile toate
La ei să vă gândiţi că mor
Din vina voastră domnilor.”
Armata, fabrică de diplome de doctor, grade şi eroi
Nu am fost niciodată de acord cu împărţirea de grade şi funcţii în armată sau afara ei tuturor neaveniţilor. Această activitate s-a dezvoltat şi perpetuat până a devenit regulă, în special sub conducerea lui Oprea, acest maimuţoi sau papagal ajuns pe cele mai înalte crengi ale ierarhiei militare fără a avea măcar competenţele unui ospătar de la Haiducului. Nu mai comentez au spus prea mulţi, prea multe despre această ciumă a armatei române. Aproape simultan cu acordarea de grade şi funcţii în armată s-au înmulţit  doctorii pe probleme de securitate şi apărare, scoşi la „înaltele universităţi” ale sistemului, unde politicienii sunt înşiraţi pe sfoară iar nişte „băieţi buni” din armată le fac lucrările de doctorat, cele mai multe la copy- paste. Cei care au lucrat şi lucrează prin academiile militare ştiu despre ce e vorba. Tot aşa, dar în procent mai mic se „fabrică”  şi „EROII” armatei române. Cei mai mulţi s-au „eroit” prin teatrele de operaţii din Irak , Afganistan, iar în viitor Siria sau Qatar, sau prin unele misiuni ONU. Eu dacă aş fi fost la conducerea ministerului, aş fi cerut ca cei căzuţi în teatrele de operaţii din afara graniţelor să fie declaraţi eroi ai SUA pentru că la cererea sau ordinul dar mai ales pentru interesele SUA au plecat în misiune şi au fost ucişi, iar pensia militară şi toate onorurile să le fie acordate conform standardelor şi legilor partenerului strategic, cel care a cerut participarea României la aceste misiuni. Asta pe de o parte.
Pe de altă parte însă, consider că prea repede jonglăm cu nişte calităţi care ar trebui să fie clar definite dar mai ales cu o noţiune care are în ea o încărcătură deosebită. Am mai atins eu în câteva rânduri aşa mai timid acest subiect şi asta din respect pentru memoria şi celor decedaţi, ca să nu folosesc sintagma lui Duşa dar şi pentru durerea familiilor. Dar este timpul totuşi să punem punctul pe I. Prea uşor declarăm EROU orice militar decedat în misiuni, aplicaţii, exerciţii, misiuni de diferite forme.
Cum se fabrică eroii
Merge un militar în misiune undeva, se ceartă cu un localnic, acela îl taie sau îl Împuşcă? Deşi este caz de Curte Marţială noi îl face erou, pentru că nu are rost să îl mai şi pedepsim, l-a pedepsit şi aşa Dumnezeu, şi „are şi el familie, rămân copii pe drumuri” .Păi asta ar fi trebuit să se gândească el.
Merge un militar în patrulare, i se pare că e ceva în neregulă, sare din maşină în timpul mersului, în teren accidentat  şi moare. În loc să declare incidentul aşa cum s-a întâmplat şi să arate că vina îi aparţine militarului, MApN acoperă realitatea şi îl declară erou, deşi fapta sa nu a fost una de eroism ci de laşitate. Asta,  pentru a nu strica imaginea armatei.
Merge un militar în misiune, acolo se apucă să facă o lucrare fără a-şi lua măsurile de protecţia muncii, nu se asigură, nu are pe nimeni lângă el, nu are nici aprobare să execute acea lucrare,  este curentat şi moare. Este declarat EROU, pentru că a decedat în misiune, deşi comisese o încălcare gravă a procedurilor. Astea sunt doar câteva exemple.
Aceşti „pseudo-eroi” sunt puşi astfel pe aceeaşi treaptă cu cei care chiar au comis fapte de eroism, au salvat vieţi omeneşti, au preîntâmpinat dezastre, au intrat în foc sau zone minate pentru a salva copii sau colegi, chiar cu preţul vieţii lor. Cum poţi pune pe aceeaşi treaptă aceste cazuri ? Este ca şi cum ai pune semnul egalului între generalul Ilie Marin şi cârnăţarul Onţanu, doar pentru că poartă aceeaşi uniformă.  Dacă noi, cei din interiorul armatei nu mai ştim ce înseamnă erou şi nu îi apreciem pe cei adevăraţi, punându-i pe aceeaşi treaptă pe adevăraţii eroi cu inconştienţii, incompetenţii sau „GHINIONIŞTII”, atunci la ce respect ne mai putem aştepta din partea societăţii civile, cu atât mai mult cu cât până la urmă cunoscuţii, neamurile, vecinii, află cum a murit fiecare şi încep să şuşotească:” ei, erou, aiurea, a adormit sub transportor şi mecanicul nu l-a văzut şi a dat peste el. A murit din prostia lui şi ăşţia l-au şi făcut erou. Vai de ea armată”.
Acum mai bine de 30 de ani, ca tânăr locotenent am fost trimis cu nişte militari în Cimitirul Sineasca din Craiova să curăţ monumentul eroilor Sovietici pentru că urma să se desfăşoare o activitate comemorativă acolo. Ajuns acolo am pus militarii la treabă când s-a apropiat de mine un bărbat în vârstă şi am intrat în vorbă. Era un veteran de război şi mi-a depănat multe din amintirile sale. Ajungând lângă crucea unui maior sovietic, îmi spune: „Uite a ajuns şi ăsta erou . Ştiţi cine e maiorul ăsta căruia îi curăţaţi mormântul şi pe care îl slăviţi? Ştiţi cum a murit?” Nu, am răspuns, bănuind că va urma o poveste frumoasă. „ Păi să vă spun eu, acesta făcea parte din armata de ocupaţie, „eliberatoare” . Aveau sediul în centru, şi îşi băteau joc de tot. Maiorul acesta se legase de femeia unui vecin de-al meu. Omul a aflat. L-a aşteptat să vină în curte noaptea şi la băgat cuţitul în el. Aşa a ajuns erou al Uniunii Sovietice.”
Nu am uitat niciodată această poveste şi sunt sigur că exemple de genul ăsta sunt foarte multe.
Când  le veţi trage pe dreapta?
Recent, acum 24 de ore, joi, un camion al armatei care aducea militari de la o aplicaţie din Cincu se răstoarnă într-o prăpastie. Trei militari mor în accident ceilalţi sunt internaţi cu răni care totuşi nu le pun viaţa în pericol. Unul dintre ei, din câte am aflat a refuzat să fie dus la spital el a stat acolo tot timpul ajutând salvatorii să-i ridice şi scoată pe colegii răniţi mai grav din prăpastie. Eu pe acest militar l-aş declara erou, pentru că a dat dovadă de spirit de sacrificiu,altruism spirit camaraderesc, loialitate. De ce trebuie să moară cineva pentru a-l declara erou, dacă faptele sale îl califică să poarte acest titlu şi în timpul vieţii? De ce îi „eroizăm” pe toţi cei care mor, indiferent de modul în care se întâmplă, poate din neglijenţă, sau chiar neexecutarea unor ordine, dar trecem pe lângă cei care chiar dau dovadă de adevărate acte de eroism ?
Cred că undeva la nivelul conducerii armatei ar trebui să se lucreze la acest capitol, să se facă o diferenţiere între .. modul în care au loc decesele. Nu văd nimic eroic în accidentele de maşină. Nu am nimic cu bieţii militari, Dumnezeu să îi odihnească, Armata  trebuie să plătească pensie de urmaş familiei,egală  cu pensia de vârstă, toată viaţa soţiei, pentru că au murit în misiune şi nu din cauza lor, dar mai uşor cu eroii, că ne batem joc de noţiune.
Şi pentru că am pomenit ceva de cauza decesului celor trei militari, să ne oprim la un alt aspect. Sunt multe cazurile în care accidentele de muncă sau decesele unor militari sunt acoperite cu flori, grade onorifice avansări post mortem şi transformarea celor decedai în Eroi, dar nu din respect sau empatie ci pentru a acoperi adevărata cauză şi adevăraţii responsabili ai morţii acestora. Armata română este dotată mai prost ca în 1918 dacă ne raportăm la diferenţele de dotare dintre armata română şi cele occidentale atunci şi acum. Nu ştiu care va fi până la urmă raportată  „cauza” accidentului dar sunt convins sută la sută că nu se va recunoaşte că maşina este veche, că racordurile erau învechite, că nu se mai găsesc piese de schimb, că se mai blochează direcţia, frânele, că cineva undeva prin forurile de decizie, chiar dacă i s-a spus că maşina nu mai prezintă siguranţă, a spus ”lasă bă că merge-asa, ce până acum nu a mers, nu mă interesează, făceţi-o să meargă. Nu am de unde să vă dau alta, ce, eu am fabrică de maşini?”
Ei bine, pentru aceşti trei morţi ar trebui să răspundă cineva pentru că chiar dacă acum e posibil să fi fost de vină condiţiile de trafic, oboseala şoferului, sau mai ştiu eu ce, s-au întâmplat şi se vor întâmpla accidente datorate proastei înzestrări . Culmea este că totuşi DAC-urile 6×6 sunt maşini bune, numai că nu mai există piese de schimb, sunt cârpite iar de înlocuirea lor nici nu poate fi vorba, efortul principal este orientat pe Marea Neagră, la câmpie, se descurcă fiecare cum poate. Stimaţi conducători ai armatei, nu vă mai ascundeţi incompetenţa şi lipsa de interes faţă de nevoile armatei sub nişte decrete prezidenţiale de înaintare în grad post mortem sau medalii, odată cu militarii moare şi Armata. Ce o să faceţi când nu o să mai avem nici armată, o declaraţi  Erou ?
DOMNILOR GUVERNANŢI,
NU VĂ MAI SPĂLAŢI PE MÂINI, CONSIDERÂND CĂ DACĂ I-AŢI DECLARAT EROI NU MAI AVEŢI MÂINILE PĂTATE DE SÂNGE ! Lipsa de preocupare faţă de reala înzestrare a Armatei se numeşte CRIMĂ  CU PREMEDITARE.
Nu ar fi mai bine pentru toţi ca în loc de eroi post mortem să  producem  tehnică militară de calitate?  
http://www.in-cuiul-catarii.info/2016/11/06/trei-mesaje-11577
http://www.in-cuiul-catarii.info/2016/11/07/apelul-unui-aro-cazon-11585