Rezervistul

luni, 22 decembrie 2014

Au trecut 25 de ani!
Ca şi cum, nici nu s-ar fi întâmplat.
Pe 21 decembrie 1989, la amiază, am intrat în serviciul de zi pe regiment,
lăsându-mi tanchiştii la posturi.
Am rămas ofiţer de serviciu pe regiment trei zile continuu,
pentru că nu a fost cine să mă schimbe.
De aia nu am participat la Revoluţie!




duminică, 23 noiembrie 2014

Stimate domnule executor judecătoresc

Din ciclul "România, ţara mea de dor"
Stimate domnule executor judecătoresc,
Subsemnatul Col.(r) Trofimov Ifim,
vă trimit alăturat dovada achitării sumei de 476.15 lei si 28 Euro (total = 600,50 lei),
cheltuieli de executare si contravaloare tarif de despagubire pentru CNADNR SA.
Suma a fost virata la 21.11.2014.
Totuşi, pentru că este cea de-a doua somaţie şi înştiinţare în decurs de o lună
privind măsura popririi, în spiritul dreptăţii, care trebuie să ne caracterizeze,
fac unele precizări:
- Fapta din 8 decembrie 2010 la care se face referire, nu a fost săvârşită de mine, dar asta, să presupunem că nu are importanţă;
- Mie, personal, nu mi s-au adus la cunoştinţă procesele verbale de constatare a contravenţiei, înştiinţările de plată şi nici procesele verbale de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenţiei. Deci, NU am ştiut de existenţa lor!
- De amenzile contravenţionale, am fost anunţat de la primăria Târgovişte, la mult timp după sosirea acestora;
- Faptul că se pronunţă o sentinţă împotriva mea, fără cale de atac, fără ca eu să fiu citat şi fără ca măcar să mi se aducă la cunoştinţă acest lucru, este o încălcare flagrantă a drepturilor mele cetăţeneşti.
23.11.2014
Cu respect,
Ifim Trofimov

sâmbătă, 19 iulie 2014

R I E

Revoluţie, Involuţie, Evoluţie...
sau Evoluţie, Revoluţie, Involuţie,
sau Involuţie, Evoluţie, Revoluţie...
Mai sunt câteva permutări, dar pozele sunt puse 
în ordinea dictată de trecerea timpului.


Martie 2004
Mai 2005
Februarie 2012

 Iulie 2014
Ieri 
(18.07.2014)

sâmbătă, 12 iulie 2014

Peşte proaspăt

Acum este puţin cam târziu, iar peste vreo două ore mai e şi finala mică.
Dar mâine, dis-de-dimineaţă, puteţi da o fugă la pescărie.
Ca să nu spun că a rămas mai bine de o jumătate de Weekend pentru pescuit la undiţă. Din păcate, aşa cum bine se ştie, fotbalul rămâne singurul impediment şi concurent al pescuitului.










duminică, 6 iulie 2014

Cheile Dobrogei

DRUM BUN!

Aşa scrie pe indicatoarele şi panourile la ieşirea din majoritatea localităţilor din România, acolo unde este, de obicei, şi indicatorul rutier de ieşire din localitate.
Noi, românii, ştiind că este o urare, nu mai băgăm în seamă faptul că cineva ne spune "Drum bun"!
Dar pune-te în pielea unui turist care vine în România şi când vede informaţia "Drum bun!", dă bice cailor motor-viteză.
Aşa scrie şi pe un indicator la ieşirea din localitatea Târguşor (Dobrogea). Drumul nu-i chiar rău, dar la câţiva kilometri, printr-un peisaj ce nu prevesteşte nimic, te trezeşti brusc, într-un loc despre care nu ţi-ai fi închipuit că există. 
Dar există, şi este în România noastră minunată!
Cheile Dobrogei
Rezervaţie Geologică, minune din Jurasic,
la mai puţin de 50 de kilometri de Constanţa sau Mamaia.









vineri, 4 iulie 2014

Răsărit sau Apus?

          Nu deschid o cutie a Pandorei şi nici nu vreau să cer socoteală cuiva, căci pentru asta, ar trebui s-o dau eu, mai întâi. 
Vreau să pun în evidenţă doar patru fotografii, care-mi plac.
Două arată răsăritul şi două apusul soarelui. 
Cu toţii ştim că sunt două fenomene opuse, deci, diferenţa este covârşitoare.
Postarea aceasta vine să vă arate frumuseţea răsăritului şi apusului de soare, dar şi să atragă atenţia că mulţi dintre noi nu ştiu să facă diferenţa dintre răsărit şi apus.





foto Rezervistul

sâmbătă, 31 mai 2014

31 mai, Ziua Rezervistului Militar

Material preluat de pe http://www.buletindecarei.ro/2012/05/ziua-rezervistului-militar.html
Conform  Hotărârii Guvernului României nr.467/12.05.2012, în fiecare an, la data de 31 mai, se aniversează “Ziua Rezervistului Militar”. Încă de la publicarea hotărârii în Monitorul Oficial, noi, rezerviştii militari, am apreciat că instituirea acestei sărbători este o expresie a respectului de care se bucură cei care au muncit  un număr mare de ani într-o instituţie prestigioasă, cum este armata României.
Statutul de rezervist militar este onorant, iar această realitate este reflectată de un şir de argumente complexe, de mare consistenţă. Într-o exprimare generală, rezerviştii de astăzi sunt cadrele militare de ieri, care au muncit în armată cu responsabilitate şi competenţă, în condiţii grele, de multe ori periculoase, suportând privaţiuni şi servituţii deosebite. Ei au fost la dispoziţia instituţiei şi statului roman 24 de ore din 24, în fiecare zi, inclusiv în cele de sărbătoare, adică nelucrătoare.
De multe ori şi-au neglijat familia şi orice interese personale, în numele îndatoririlor de serviciu. Au fost obligaţi să lucreze oriunde în ţară sau în afara graniţelor, acolo unde au cerut interesele statului. Au schimbat garnizoana de reşedinţă ori de câte ori li s-a cerut, renunţând la casă şi la relaţiile sociale pe care, în mod firesc, şi le construieşte orice familie. Au fost obligaţi să renunţe  la locul de muncă al soţiei şi la confortul copiilor, nevoiţi, şi ei, să schimbe instituţia de învăţământ sau chiar  profilul  pregătirii.
Într-o evaluare  mai concretă, statutul de rezervist presupune, înainte de orice, o lungă şi consistentă activitate de pregătire profesională specifică, adică mulţi ani de şcoală, foarte multe teste, examene  şi  un complex sistem ce cursuri de formare continuă. De exemplu, un ofiţer, ajuns  doar la nivelul mediu al ierarhiei militare, a absolvit liceul militar, studii superioare cu durata de trei sau patru ani,  alţi doi ani  de studii  în academia militară,  cursuri postacademice şi numeroase alte forme de pregătire curentă.
Aşadar, cel care a parcurs un asemenea traseu se încadrează, în mod normal, în rândurile intelectualilor de elită ai ţării. Mulţi  ofiţeri depăşesc acest standard mediu al pregătirii. Unii sunt doctori în ştiinţe, ingineri, cercetători sau medici renumiţi; mulţi au publicat cărţi valoroase;  nu puţini fac parte din uniuni ale oamenilor de ştiinţă, în diferite domenii, inclusiv din Uniunea Scriitorilor; foarte mulţi au terminat a doua sau a treia facultate, vorbesc limbi  de circulaţie internaţională sau pot mânui mijloace tehnice dintre cele mai moderne.
Preocuparea de bază a rezerviştilor militari a fost instruirea şi educarea personalului armatei, pregătirea structurilor militare pentru apărarea ţării, nu doar a graniţelor, cum se spune în chip reducţionist. Armata are menirea să garanteze însăşi existenţa statului, suveranitatea şi interesele legitime ale acestuia, valorile sale, simbolurile naţionale şi chiar ordinea constituţională, în anumite condiţii.
Ofiţerii au conceput şi au condus, împreună ce celelalte categorii de cadre active, cu maiştrii militari şi subofiţerii, programe complexe de pregătire şi de dotare a armatei. Au pregătit personalul în poligoane de tragere cu toate categoriile de armament, în aplicaţii şi exerciţii tactice, indiferent că era ger, arşiţă sau timp favorabil. Au muncit în tabere de experimentare a noilor mijloace de luptă, în laboratoare de cercetare şi săli de specialitate. Au gestionat documente şi acţiuni secrete, au lucrat  cu  tehnică  sofisticată şi cu  materiale  periculoase. Tot ei au realizat  şi au suportat reformele organismului militar, generând condiţii pentru integrarea ţării în N.A.T.O.
Într-o anumită perioadă, în configuraţia statutului de cadru militar s-au adăugat şi alte dimensiuni, astăzi considerate anormale, dar trăite de către noi, rezerviştii, în mod efectiv. Este vorba despre misiunea de constructor, şef de lucrări sau coordonator de şantier în economia naţională. Canalul Dunăre-Marea Neagră, metroul bucureştean, drumul naţional Transfăgărăşan, Palatul Parlamentului, autostrada Bucureşti-Piteşti, marile hidrocentrale, combinatele siderurgice, sistemele de irigaţii, infrastructura porturilor şi multe alte obiective economice s-au construit cu contribuţia masivă a armatei, evident sub conducerea multora dintre rezerviştii de astăzi.  Se pot adăuga, aici, campaniile de împăduriri, toate campaniile agricole, munca în minele de cărbuni şi foarte multe alte lucrări.
Dat fiind specificul instituţiei militare, cadrele din armată au fost prezente în toate locurile şi în toate momentele fierbinţi din evoluţia ţării, inclusiv în nefericitele situaţii de cutremure, inundaţii sau alte calamităţi naturale. De asemenea,  oamenii  de bună credinţă şi cei care au studiat evenimentele din  decembrie 1989 recunosc faptul că, victoria  revoluţiei a fost asigurată şi cu contribuţia importantă a armatei. Întotdeauna militarii s-au integrat în viaţa societăţii, ca nişte cetăţeni responsabili,  activi şi loiali.
Astăzi, rezerviştii proveniţi din Ministerul Apărării Naţionale sunt reuniţi în Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere, o asociaţie importantă, cu statut de utilitate publică. Ea reprezintă interesele a peste  67.000 de persoane,  majoritatea fiind membri ai acestei  organizaţii.
Asociaţia asigură acţiunea coerentă şi unitară a rezerviştilor militari pentru îndeplinirea unor obiective cum sunt: integrarea firească a militarilor în evoluţia societăţii româneşti;  apărarea valorilor fundamentale ale României, a tradiţiilor şi simbolurilor naţionale; susţinerea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor vârstnice; cultivarea valorilor civice ale statului de drept; educarea tinerilor în spiritului patriotismului autentic; iniţierea unor măsuri de asistenţă socială, medicală şi juridică, necesare acestei categorii sociale; promovarea sentimentelor de camaraderie între rezerviştii militari şi cadrele aflate în activitate;   relaţionarea optimă cu autorităţile centrale, cu cele locale şi cu asociaţiile similare din ţară şi din străinătate.
...................................................................................................................................................................
Fără îndoială, marcarea unui astfel de eveniment ne onorează,  crează oportunitatea rememorării unor momente din  viaţa noastră şi a unor împliniri profesionale, generează sentimente de emoţie şi noi responsabilităţi celor care am servit ţara sub drapelul tricolor.
Suntem recunoscători societăţii şi autorităţilor statului român pentru instituirea  oficială a acestei zile simbolice. Mulţumim, pentru colaborare şi ajutor, prestigioasei publicaţii „Buletin de Carei”.
Col.(r) Gheorghe CIREAP
Secretar Executiv al Filialei Judeţene Cluj a A.N.C.M.R.R.




foto REZERVISTUL