Rezervistul

luni, 28 august 2017

Scrisoare către ministrul apărării naționale

DOMNULE MINISTRU AL APARARII NATIONALE, ADRIAN TUTUIANU
Subsemnatul, Col. (rtrg.) Coltescu D.Victor, domiciliat în localitatea Bucuresti, str. Bd. Unirii, nr. 62, bl. K5, ap. 38, sect. 3, e-mail: avrilmiti@yahoo.com, avand in vedere ca in spațiul public au aparut o serie intreaga de comentarii referitoare la pensiile speciale si pensiile militare de stat, care demonstreaza din partea comentatorilor lipsa unor cunostiinte elementare din acest domeniu, am simtit nevoia sa fac precizarile de mai jos, in vederea clarificarii unor sintagme din domeniul pensiilor.
CLASIFICAREA PENSIILOR
Pensiile se impart in:
a) pensii din sistemul public de pensii;
b) pensii de serviciu:
b1) pensii speciale;
b2) pensiile judecatorilor si procurorilor militari;
b3) pensiile militare de stat.
CLASIFICAREA PENSIILOR DE SERVICIU
b) Pensii de serviciu reprezinta genul proxim pentru pensii speciale, pensiile judecatorilor si procurorilor militari si pensiile militare de stat. Pensiile de serviciu sunt pensii care:
- se acorda prin lege;
- se acorda dupa exercitarea unui anumit numar de ani in profesia respectiva.
b1) Pensii speciale:
1) genul proxim - sunt pensii de serviciu;
2) diferenta specifica, ceea ce le deosebeste de celelalte pensii de serviciu:
- sunt reglementate atat de Legea privind sistemul public de pensii (Nr. 263, respectiv Nr. 19/2000, care a fost abrogata) cat si de Legi speciale pentru fiecare domeniu in care se acorda (Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor; Ordonanta de urgenta a Guvernului Nr. 36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic si consular, Legea nr. 567 privind statutulpersonalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea, Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si senatorilor, Legea nr. 7/2006 peivind statutul functionarului public parlamentar, Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviatia civila din Romania, Legea nr. 94/1992 privind organizarea si fuctionarea Curtii de Conturi etc.).
- sunt finantate atat din bugetul bugetul asigurarilor sociale de stat cat si din bugetul de stat;
- sunt aparute dupa anul 1992, deci sunt legi recente fara un istoric deosebit.
b2) Pensiile judecatorilor si procurorilor militari:
1) genul proxim - sunt pensii de serviciu;
2) diferenta specifica, ceea ce le deosebeste de celelalte pensii de serviciu:
- sunt reglementate atat de Legea Nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat cat si de Legea speciala pentru domeniul justitiei - Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor;
- sunt finantate din bugetul de stat (si probabil se achita prin Casa secoriala de pensii a M.Ap.N., ceea ce a facut ca multi sa le considere pensii militare de stat fara sa tina cont de definitia si caracteristicile lor;
- sunt aparute dupa anul 2004 – o data cu aparitia pensiilor speciale ale judecatorilor si procurorilor civili, deci sunt legi recente fara un istoric deosebit.
b3) Pensiile militare de stat:
1) genul proxim – sunt pensii de serviciu
2) diferenta specifica, ceea ce le deosebeste de celelalte pensii de serviciu:
- sunt reglementate de o singura lege - Legea Nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat;
- sunt finantate doar din bugetul de stat prin ministerele care le acorda;
- sunt aparute inca din 1830 avand un istoric demn de luat in seama.
-Pensiile speciale sunt acele pensii de serviciu care se acorda in baza Legii privind sistemul public de pensii si a Legii speciale fiecarui domeniu in care se acorda aceste pensii, sunt finantate din bugetul asigurarilor sociale de stat cat si din bugetul de stat si aparute incepand cu anul 1992.
-Pensiile judecatorilor si procurorilor militari sunt acele pensii de serviciu care se acorda in baza Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat cat si a Legii speciale pentru domeniul justitiei - Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, sunt finantate din bugetul de stat si sunt aparute incepand cu anul 2004.
-Pensiile militare de stat sunt acele pensii de serviciu care se acorda numai in baza Legea Nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat sunt finantate din bugetul de stat si aparute incepand cu anul 1830, o data cu introducerea Regulamentelor Organice.
CONCLUZIE:
1. Pensiile militare de stat nu sunt pensii speciale, ci pensii de serviciu;
2. Pensiile judecatorilor si procurorilor militari nu sunt pensii militare de stat ci pensii speciale, dupa modul cum sunt calculate.
A NU SE CONFUNDA PENSIILE JUDECATORILOR SI PROCURORILOR MILITARI CU PENSIILE MILITARE DE STAT.
Cand se fac calcule referitoare la pensia militara de stat medie consider ca trebuie sa nu se mai includa in cadrul pensiilor militare de stat pensiile judecatorilor si procurorilor militari.
De ce nu sunt luate si analizate fiecare dintre pensiile speciale si celelalte pensii care au cuantumuri astronomice si sa se determine modul cum au ajuns la acele valori si sa se stabileasca masuri ca pe viitor astfel de anomalii sa nu se mai repete?
Consider ca reprezentantii M.Ap.N. trebuie sa iasa in mass media si sa lamureasca statutul pensiilor militare de stat si poate in acest fel sa inceteze cu atacurile la adresa militarilor si a pensionarilor militari.

10.08.2017
Vă mulţumesc.
Cu deosebită stimă,
Col. (rtrg.) Coltescu D. Victor

vineri, 25 august 2017

Prietenilor mei rezerviști, și nu numai - curriculum vitae

Am onoarea să mă prezint:
Sunt col.(r) Trofimov Ifim, „ultimul comandant” al Batalionului 1 Tancuri „Vlad Țepeș” din Târgoviște.
Spun „ultimul”, pentru că am avut ingrata misiune să desființez această unitate.
„Rezervistul” și adresa de e-mail rezervistul@gmail.com îmi aparțin, dar nu mă erijez chiar în apărătorul intereselor rezerviștilor, pentru că sunt un rezervist neimplicat în politică și fără ambiții de înălțare sau promovare.
Prezint aici unele articole, materiale sau documente care vin în sprijinul nostru, al rezerviștilor. Asupra materialelor preluate nu fac modificări sau comentarii tendențioase, și desigur, precizez autorul sau sursa.
Totuși, majoritatea postărilor sunt personale, cu date reale și poze originale.
Cei care mă cunoașteți, aveți destule dovezi și puteți confirma că nu-mi place să bat apa-n piuă, vorbesc relativ puțin și-mi place să spun lucrurilor pe nume.
Iată, pe scurt, povestea mea: 
Sunt din Mila 23, Delta Dunării și locuiesc în Târgoviște.

Am absolvit Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” Breaza în 1978, SMOATcAu „Mihai Viteazu” Pitești în 1981, Cursuri Făgăraș în 1984 și 1989, AISM în 1995, Colegiul de Război UNAp 2007.
Am fost Cdt.Pl.Tc. 1981-1983, Cdt.Cp.Tc. 1983-1989, Șef Stat Major B.Tc. 1989-1993, Of.2, apoi Șef S3/Bg.40Mc. 1995-2001, Cdt. B.1Tc. „Vlad Țepes” (01.08.2001-30.04.2005), Șef S2 la Bz. 2 Log. 2005-2006, Cdt.Dp.129 Mat.Th. 2006-2008.
După 12 rapoarte pentru promovare pe funcție corespunzătoare meritelor, pregătirii și experienței personale, (rapoarte) făcute la 12 apariții consecutive ale Buletinului Informativ al Armatei, mi s-a dat de înțeles că Armata nu are nevoie de mine și am fost trecut în rezervă în decembrie 2008.
În cei peste 27 de ani comandă numai la trupă, am organizat și condus aplicații în Poligoanele Babadag, Cap Midia, Cincu și Mălina/Smârdan. Am participat ca și cdt. detașament militari în termen la înălțarea primelor două reactoare de la Cernavodă, la pozarea cablurilor electrice la Ecluza Cernavodă, la lucrări în agricultură pe câmpurile dobrogene, la diverse lucrări în portul Constanța și Dep.4 Sud. etc.
Actualmente lucrez la SC SILNEF BRAȘOV și sunt șef Depozit Halda de Zgură Târgoviște. Când scriu aceste rânduri am oameni care lucrează chiar sub cuptorul electric ce produce oțel la Târgoviște. 
Mă străduiesc să fiu echilibrat în toate situațiile, fapt pentru care nu există riscul să jignesc sau să nedreptățesc pe cineva, aici sau oriunde. 
De aceea, nu am răspuns și nu voi răspunde acelora care îmi cereți răspunsuri pe care nu le cunosc și nici celor care nu merită răspuns. Comentariile injurioase sau jignitoare vor fi șterse fără a fi nevoie să dau explicații cuiva.
În speranța că am fost pe înțelesul tuturor, vă asigur de respectul, prețuirea și prietenia mea.





marți, 22 august 2017

COMUNICAT DE PRESA CPS 21.08.2017

                          ROMÂNIA
 MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE
        CASA DE PENSII SECTORIALĂ


                                            COMUNICAT DE PRESĂ

            Casa de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale va proceda la actualizarea drepturilor de pensii ale tuturor pensionarilor militari aflați în plată la data de 30.06.2017 ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 152/2017 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, în care se stipulează faptul că începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ (30.06.2017), cuantumul brut al soldelor de funcție ale cadrelor militare în activitate și soldaților și gradaților profesioniști se majorează cu 15%.
         Prin urmare, luând în considerare prevederile art. 60 alin. (1) și (3) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare, Casa de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale va proceda la emiterea unor decizii de actualizare a pensiilor pentru fiecare beneficiar, din oficiu, fără a fi necesară depunerea de cereri din partea pensionarilor.

                                Casa de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale


vineri, 18 august 2017

O fi bine, o fi rău? Nu știu!

D O M N U L E   D I R E C T O R,
          Subsemnatul (grad, nume, prenume), domiciliat în localitatea ____________, str.______________, nr. ___, bloc _____, scara___, etaj __, ap.__, cod poștal , of. postal__ , CNP ______________, numar dosar de pensie ____________, numar de telefon _____________, vă adresez următoarea
C E R E R E
de actualizare a pensiei de serviciu pentru limită de vârstă
          În temeiul prevederilor art. 60, al.1, lit. b din Legea nr. 223/2015 privind pensile militare de stat, în vigoare la data modificării soldei de funcție prin Legea nr.152/27.06.2017, solicit actualizarea cuantumului pensiei mele începand cu data intrării în vigoare a acestei legi, 30.06.2017. Precizez că optez pentru luarea în considerare a mediei soldelor de funcție îndeplinite în aceleași 6 luni consecutive din ultimii 5 ani de activitate, pe care Casa de Pensii Sectorială a M.Ap.N. le-a utilizat la emiterea DECIZIEI DE RECALCULARE Nr. ___________ din ____________.
         Prezenta cerere se întemeiază pe dispozițiile art. II, al (3), lit b din Legea nr. 152/27.06.2017 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare prin care a fost majorat cu 15% cuantumul brut al soldelor de funcție ale militarilor, având drept consecință aplicarea prevederilor art. 60, al.1, lit. b din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.
          Vă mulțumesc pentru disponibilitatea firească și permanentă pe care ați dovedit-o în soluționarea oportună a cererilor rezerviștilor, fapt pentru care vă asigur de respectul și întreaga mea considerație.
                Semnătura                                                                        Data
 DOMNULUI DIRECTOR AL CASEI DE PENSII SECTORIALĂ A  M.Ap.N.

Aceasta este cererea pe care am trimis-o pe adresa 
CASA DE PENSII SECTORIALĂ A M.Ap.N.
BUCUREȘTI, DRUMUL TABEREI, NR. 7-9, SECTOR 6, COD POȘTAL 061352
M-a costat 6,30 lei, fiind trimisă cu confirmare de primire. Și drumul până la oficiul poștal. Presupunând că am trimis-o degeaba, nu pot pierde mai mult de atât. Cererea am trimis-o preventiv, pentru orice eventualitate, iar dacă am făcut bine sau rău, este treaba mea. Și este treaba fiecăruia să gândească și să procedeze așa cum crede de cuviință, în această situație confuză și incertă.

marți, 15 august 2017

Lăsați festivismul, coborâți cu picioarele pe pământ!

A fost o festivitate pentru publicul autohton, pentru a-i accentua patriotismul, dar în același timp, pentru potențialii adversari, întregul spectacol e în defavoarea țării. Probabil că vulnerabilitățile României la granița dinspre Marea Neagră sunt deja cunoscute de Rusia și de ceilalți riverani pontici, dar afișarea lor ostentativă ridică unele semne de întrebare, fiindcă seamănă cu o invitație implicită a inamicilor. Baza militară americană de lângă Constanța este considerată o garanție împotriva oricărui eveniment neașteptat, prin contrast cu ostentația Marinei Militare, care și-a prezentat fără complexe tehnica sa de luptă învechită și insuficientă, se spune într-un comentariu al postului de radio Europa Liberă despre Ziua Marinei.



FRAGMENT DIN COMENTARIUL RADIO EUROPA LIBERĂ:
Geografia a rămas, însă aceeași, chiar dacă România este parte a unei alianțe militare puternice. Chiar zilele trecute, New Scientist a publicat un articol din care rezultă că Rusia testează în Marea Neagră un aparat care poate deruta sistemele GPS și care ar fi avut deja efecte asupra unor nave comerciale. Comandantul unui vas american care naviga în apropiere de Novorosiisk, (port rusesc la Marea Neagră, care găzduiește a doua cea mai mare bază militară de la Pontul Euxin, după cea din Sevastopol), a declarat că sistemul său de poziționare (GPS – Global Positioning System) arăta coordonate greșite. Echipajul navei americane a contactat și alte vase comerciale din zonă, care au raportat aceleași erori ale GPS-ului.
Experții militari sugerează că aparatul folosit de ruși în Marea Neagră ar putea produce dezastre în viitor. Aceasta e doar una dintre amenințări. Săptămâna trecută a fost depistată la doar 10 mile de Mangalia o ambarcațiune cu 70 de persoane din Irak și care naviga sub pavilionul Turciei. Garda de Coastă a intervenit și a raportat că este vorba despre un grup de migranți. Un eventual culoar migraționist pe Marea Neagră, dinspre Turcia spre România este, totuși, mult mai complicat, decât cele prin Mediterană: nu doar fiindcă oficialii români s-au declarat destul de neprietenoși față de primirea refugiaților, ci și fiindcă Marea Neagră este imprevizibilă, are curenți puternici și periculoși.



Președintele Klaus Iohannis a vorbit la ceremoniile Zilei Marinei despre pilonul de stabilitate reprezentat de România în această regiune, în vreme ce Marina Militară a pregătit în premieră un exercițiu militar deschis publicului. 12.000 de oameni au urmărit navele militare, elicopterele de atac britanice, vânătorul american de submarine și restul tehnicii de luptă de care dispune marina autohtonă. A fost prezent la demonstrații și unicul submarin românesc, achiziționat la mijlocul anilor optzeci de la URSS, dar care nu mai poate fi folosit în condiții reale de luptă. Unii ofițeri români s-au întrebat pe site-urile militare ce rol poate avea apariția lui în public, ca de altfel întreaga defilare a fragilelor și insuficientelor ambarcațiuni de care dispune flota militară a României.



Material preluat
Titlul - Rezervistul

duminică, 13 august 2017

Povestea unui pui de cuc și a aripii sale ocrotitoare…

Florian Coldea, general la 37 de ani:
cariera fulminantă a unui individ mediocru
Povestea unui pui de cuc și a aripii sale ocrotitoare… 
Deci, merge la cel mai prost liceu de proști din Arad, Liceul Industrial nr. 11, la seral, ca toți tonții. Intră la Institutul Politehnic din Timișoara și ajunge repetent încă din primul an de
facultate.
O rudă a mamei sale, generalul Dan Gheorghe îl ia sub aripa sa ocrotitoare, cu toată aripa generalului, devine repetent a doua oară, la examenul de licență de la Academiei Naționale de Informații, în 1995. Este trimis la subofițeri și în 1996 „aripa ocrotitoare” reușește să-l salte peste gard, la al doilea examen.
Apoi urmează o carieră fulgerătoare, pentru un absolvent de seral la industrial și dublu repetent:
– locotenent-colonel în 2005 (34 de ani)
– colonel în 2006 (35 de ani)
– general de brigadă în 2008 (37 de ani)
– general-maior în 2012 (41 de ani)
– general-locotenent în 2014 (43 de ani)
Să vedem acum cine era „aripa ocrotitoare”, neamul mămucăi, unchiulețul Dan Gheorghe.
Cadru la SMB, Securitatea Municipiului Bucureşti, cea mai a dracu’ și mai politizată structură a Secu.
În 1989, adjunct la USLA, se află în fața sediului CC, când are loc discursul fatidic al lui Ceaușescu. Iulian Vad deschide cu cheia sa specială ușa sediului CC, pentru ca „masele” să pătrundă și să-l linșeze pe Ceașcă la fața locului, după cum era planul stabilit cu Ambasada Sovietică. „Masele” bine organizate, vreo două sute de bărbați solizi și bine antrenați, sunt lăsate să intre și dirijate în sediul CC de Dan Gheorghe. O nepotrivire de scenarii între Iulian Vlad și Stănculescu a făcut ca ținta Ceașcă să scape de linșarea la fața locului, de către grupul bine organizat și musculos, familia Ceaușescu fiind ciuruită ceva mai târziu, la Târgoviște, de către conspiratorii moscoviți repliați rapid pe planul B.
Dan Gheorghe este trimis ulterior de Măgureanu la „specializare” în URSS, respectiv Republica Moldova, unde șef al KGB-ului local era nici mai mult nici mai puțin decât Tudor Botnaru, fost cadru al KGB la București, ce a executat în 1990 dispoziţia Moscovei de a transfera arhiva KGB a RSS Moldoveneşti de la Chişinău la Tiraspol, solicitând și ajutorul lui Măgureanu, care i-a întins o mână frățească, respectiv pe Dan Gheorghe. În perioada în care arhiva a fost mutată, Botnaru conducea KGB-ul moldovenesc ca membru al guvernului lui Mircea Druc,
iar Moldova făcea încă parte din URSS.
Remarcabilă colaborarea frăţească ce a existat între securişti și kaghebiști, cu toții de fapt, de pe amândouă malurile Prutului pentru atingerea obiectivului comun: distrugerea arhivelor KGB din Basarabia.
Dan Gheorghe este mai apoi avansat, comandant al Brigăzii Antiteroriste din SRI, apoi, în 1992, a trecut la SIE, fiind avansat la gradul de general de brigadă de Ion Iliescu. În toamna lui 1993, Dan Gheorghe ajunge şeful UM 0215, Poliția Politică reinventată de Voican Voiculescu, în ianuarie 1990. Până în martie 1997 conduce infama doi și un sfert, după care în 2001 este reactivat în SRI, pe post de consilier al directorului SRI Radu Timofte, sluga lui Vântu-KGB.
În 2003, este numit director adjunct al serviciului secret al Ministerului Justiţiei – (SIPA), gheara lui Ilici între magistrați. În 2005, fondează Niro Grup, fațada de contact a Clanurilor țigănești cu securiștii și mai ales cu securiștii chinezi, devenind directorul general al SC NIRO ’95 IMPEX SA, puntea de legătură cu Ambasada Chinei.
Crapă în Israel, ca toată lumea bună.
Legăturile lui Coldea cu țigănoii, – vezi Cocoș, Udrea, Niro, Oprea, colegul lui Niro la Casa Româno-Chineză, sunt mai ușor de înțeles acum, nu?
Cât despre episodul Dan Gheorghe – decembrie ’89, plus stagiul său în URSS, imediat după, plus activitatea sa susținută alături de vectori ai KGB, este liber fiecare să se gândească la inferențele dintre elementele trecutului „aripii ocrotitoare” și ascensiunea fulgerătoare a unui dublu repetent provenit de la seralul unui liceu industrial amărât.
Evident, pe lângă unchiul binefăcător au mai existat și alți susținători, mai puțin cunoscuți, Zamfiri, Bidireci, Ștefănuți, dar din aceeași generație de virusați cu mult înainte de ’89, momentul când toată agentura a ieșit din conservare și a prins aripi…
În cariera sa ascensională a existat un moment semnificativ, când a scăpat de demitere datorită unui foarte mare lover al românilor, Verestoy Attila, și un alt lover foarte mare al țiganilor, șeful mafiei personale a lui Adrian Năstase, ospătarul-izmănar-general Gabi Oprea.
În 2007, de inteligent ce era, repetentul a lăsat să-i scape niște bilețele despre judecători ai Curtii Constituționale, ce au ajuns la liderul PSD, Mircea Geoană prostănacul total, care le-a prezentat public, susținând că SRI face poliție politică la comanda lui Traian Basescu. Urma ca figuranta Comisie SRI să-l radă pe ascensionalul dublu repetent.
Cum spuneam, ungurul și țiganul l-au făcut scăpat pe Coldea, iar cariera sa a putut să-și urmeze traseul stabilit… Există o pasăre simpatică foc: cucul, dar cu practici de infiltrare 

dintre cele mai cinice – își plasează ouăle în cuiburile altor păsări, puiul de cuc eclozează mai devreme și aruncă din cuib toate celelelate ouă, și astfel crește și iar crește până își termină și părinții de împrumut, vlăguiți de hrănirea unui păsăroi lacom și șmecher, ce se pretinde puiul lor, dar, de fapt, este ucigașul progeniturilor lor. Se poate spune că cucul este maestrul infiltrării și al intoxicării operative din lumea zburătoarelor.
Epilog, dixit puiul de cuc: „Pe durata mandatului meu de 12 ani, România a fost o ţară sigură, stabilă şi a fost cu succes apărată de riscurile şi ameninţările de securitate cu care s-a confruntat permanent.”
Așa de bine a fost apărată că acum SRI-ul e șvaițer, decredibilizat total și măcinat de practicile instituite chiar de Coldea, iar rețeaua sa de pui de cuci încă lucrează în interior, factorii străini au pus gheara pe tot, au tocat și dus la fier vechi cam tot ce mai conta in industria românească, s-au mătrășit pământurile, subsolul, pădurile, au înflorit mafiile țigănești și evreiești conectate la servicii, personaje jegoase de teapa lui Ghiță au ajuns mari mahări, cu bani de la SRI la pușculiță, Moldova a ajuns cu totul pe mâna rușilor, după desființarea subdiviziunii ce urma siajul fostei unități anti-KGB 0110, și în general totul a fost un succes generalizat… pentru CEILALȚI.
Și, în loc să fie anchetat și martelat, repetentul primește acum ditai pensioara babană, și roade la căldurică oasele puse deoparte, de la cucii barosănei care l-au crescut și l-au purtat pe aripa lor ocrotitoare, întreaga viață.


George RONCEA


Nu vă îngroziti ROMÂNI! Nu trebuie sa cautăm în altă parte tradatori și antiromâni!

joi, 10 august 2017

Generalul Ciucă, şeful Armatei: Funcţia mă obligă să caut soluţii la inechităţile din pensiile militare. Nu am profilul omului care "rămâne în cort"

Generalul Nicolae Ciucă, şeful Statului Major General a susţinut miercuri (09.08.2017 - n. Rezervistul) că funcţia deţinută îl obligă să determine "factorul politic" să adopte soluţii adecvate pentru "toate inechităţile produse (...) pe fondul mutaţiilor legislative care au bulversat sistemul de pensii militare şi salarizare".

"Voi face tot ce îmi stă în putinţă, astfel încât, prin forţa argumentelor, dialog constructiv, calm şi respect reciproc, dar şi animat de încrederea camarazilor, să determin factorul politic să adopte, într-un timp rezonabil, soluţii adecvate pentru toate inechităţile produse în ultimii ani pe fondul mutaţiilor legislative care au bulversat sistemul de pensii militare şi de salarizare", a scris Ciucă, pe pagina sa de Facebook.
Generalul cu patru stele, şef al Armatei Române a precizat că a "simţit nevoia" să aducă "unele clarifică", în contextul în care "agenda publică a ultimelor săptămâni a fost dominată de problematica pensiilor militare", adăugând că, "în altă ordine de idei", potrivit "Constituţiei şi legilor ţării, militarii nu au voie să se implice în actul politic, iar şeful Statului Major General are obligaţia, atât în plan moral cât şi legal, să genereze şi să menţină un climat de ordine, disciplină şi stabilitate în armată, dar şi de încredere reciprocă între instituţie şi personalul său".
"Prin urmare, deşi nu deţin pârghii de exprimare politică, sunt profund încărcat de responsabilitatea militarului cu gradul cel mai mare din armată, către care se îndreaptă privirile camarazilor atunci când nivelul de satisfacţie salarială sau din pensii este unul dezavantajos în raport cu privaţiunile serviciului militar (...) Vă asigur că sunt călăuzit în viaţă de toate valorile militare şi civice pe care le-am asimilat de-a lungul carierei, că nu am cum să stau deoparte faţă de problemele cu care se confruntă personalul armatei de ieri sau de azi şi că foarte multe din lucrurile bune care se petrec în instituţia militară au în spate munca dedicată, consecvenţa şi asumările unor militari de carieră, legaţi sufleteşte de armată, chiar dacă deontologia profesională ne îndeamnă la discreţie şi modestie, iar din afară, poate, nu se simte atât de evident contribuţia fiecăruia dintre noi", mai notează, pe Facebook, şeful Armatei Române.
Generalul Ciucă mai spune că nu are "profilul omului care fuge de provocări sau care «rămâne în cort»".
Generalul cu patru stele Ştefan Dănilă, fost şef al Statului Major General, opinase, săptămâna trecută că parada cu "pensiile incredibile ale unora", urmată de un "linşaj mediatic al generalilor" şi-a atins scopul, rezultatul fiind de felul "a murit şi capra nesimţiţilor... dar nu era cea grasă".

vineri, 4 august 2017

Ministrul Apărării, lămuriri despre pensiile militarilor. Ce se întâmplă în urma reactualizării

Ministrul Apărării Adrian Ţuţuianu a declarat vineri (astăzi, 4 august 2017) că pensiile militarilor se vor reactualiza în fiecare an cu rata inflaţiei şi nu cu creşterea salariilor, iar dacă în urma reactualizării rezultă un cuantum al pensiei mai mic se va păstra cuantumul pensiei în plată. De asemenea, el a subliniat că salariile din sistemul de Apărare vor creşte şi ca urmare nu vede motive pentru a exista plecări masive din sistem.

„Cunoaşteţi principiile care au stat la baza elaborării actului normativ privind pensiile. Reafirm că cuantumul pensiilor militare de stat se va reactualiza din oficiu, în fiecare an cu rata inflaţiei şi nu cu creşterea salariilor. Dacă în urma reactualizării rezultă un cuantum al pensiei mai mic se păstrează cuantumul pensiei află în plată. Totodată se elimină posibilitatea ca la stabilirea pensiei militare de stat, pensia netă să depăşească media salariilor nete corespunzătoare cuprinse în baza de calcul a pensiei”, a explicat ministrul.
Acesta a prezentat şi câteva date statistice:
În evidenţă MApN există  78.932 de beficiari de drepturi de pensii şi drepturi sociale din care 78.803 persoane care beneficiază de pensii militare de stat şi 129 de persoane beneficiare de alte drepturi sociale.
Pensia media în luna iulie în MApN este 3.292 de lei.
Pensiile sub 3.200 de lei sunt de 60% din total.
Pensia cea mai mare în MApN este de 33.500 de lei şi aparţine unui magistrat militar.
În cazul militarilor de carieră, pensia cea mai mare este de 29.992 de lei. Este vorba de un fost director de regie autonomă.
Sumele alocate lunar de la bugetul de stat pentru plata pensiilor militare se ridică la 270 milioane de lei.
1288 de military au ieşit la pensie de la începutul acestui an: 998 au îndeplinit condiţiile de pensionare, 290 reprezintă treceri în rezervă
De la 1 iulie 2017 au trecut în rezervă 155 de militari din 998 cadre militare ce au îndepinit condiţiile de pesionare.

joi, 3 august 2017

GÂNDIȚI-VĂ BINE, DOMNILOR POLITICIENI ROMÂNI!

Se pare că aberațiile, improvizațiile și obsesia „la dracu cu militarii ăștia care nu produc nimic, ci doar consumă pâinea politicienilor, magistraților, cămătarilor, noilor capitaliști, tăietorilor pădurilor României și pe cea a tuturor plătitorilor de taxe și impozite” alcătuiesc cutuma post-decembristă după care funcționează, ca întotdeauna, politichia românească între două războaie. 


După renunțarea intempestivă, triumfală, cu furie și alură de învingători în jungla nimănui, la serviciul militar obligatoriu – ca și cum pentru România, țara păcii și a prosperității universale, Elveția Estului, iubită și protejată de toți vecinii, de toate imperiile de ieri și de azi, de toate marile puteri, de toate planetele și de întregul Univers, n-ar mai exista nici un fel de pericol de război, iar onor populația ar trebui protejată doar prin rugăciuni către Cel de Sus și, bineînțeles, de către hoții care au furat, iată, într-un sfert de veac, aproape tot ce a mai rămas, de-a lungul mileniilor, din bruma noastră de pământ și suflet românesc –, toată lumea bună care se perindă prin palatele națiunii a dat marea mută deoparte. Desigur, nu înainte de a reduce această mare mută la o simplă băltoacă, a-i lua aproape toate drepturile cetățenești (mai puțin pe cel de a vota, că, de, e nevoie și de votul soldaților), a-i penetra cu oameni politici sau de care or fi toate structurile importante și a o face necrâcnitoare și strict slugă, da capo al fine, la decidentul politic, transformat într-un dictator necondiționat pentru truditorul în kaki, a-i umili valorile și, mai ales gradele, îndeosebi pe cel de general…
Acesta din urmă – gradul de general – a fost acordat, cu complicitatea sau tăcerea capilor armatei, cui a vrut și cui n-a vrut să-l primească… Toți acești uzurpatori de valori militare durate în marile războaie care au dus la apărarea și păstrarea crâmpeiului de Românie care ne-a mai rămas după secole de războaie, presiuni, hărțuiri și umilințe, au uitat (sau n-au știut niciodată) că gradul de general, într-o armată, este o valoare supremă. Acest grad se acordă numai și numai coloneilor în activitate, care au experiența, valoarea, capacitatea, puterea, competența și demnitatea de primi și a-și asuma responsabilități de nivel strategic. Gradul de general nu este o recompensă, ci o însărcinare înrobitoare, echivalentă cu cămașa morții…
Îmi amintesc și acum replica unui vulpoi care, la vremea respectivă, avea drept de semnătură pe decretul de avansare la acest grad… „Eu te-am făcut chestor…” Aceste cuvinte nu trebuie explicate. Sunt cele mai umilitoare și cele mai concludente dintr-o istorie a rușinii și umilinței… Desigur, este vorba de echivalentul gradului de general în structurile Ministerului de Interne, din structurile Poliției, instituție demilitarizată…
Din 1990 încoace, atacurile, sub toate formele posibile pe timp de pace, dar mai ales sub forma unor pulsiuni otrăvite la adresa Armatei României n-au încetat nicio clipă. Iar aceste atacuri nu le-a efectuat țăranul român – acum un bătrânel –, care a făcut armata la Infanterie, a săpat tranșee și a învățat să tragă cu pușca numai și numai într-un inamic în uniforma unei posibile armate dușmane, nici muncitorul sau inginerul de la fosta IMGB și de la alte mari întreprinderi românești, aruncate azi la gunoi, care a făcut armata la artilerie, la geniu sau la transmisiuni, nici tanchistul care a trecut, la aplicații, de atâtea ori cu tancul pe sub Mureș, nici comandorul care a zburat avionul supersonic o viață, suportând și astăzi, la pensie, efectele suprasarcinii asupra vertebrelor, nici marinarul de pe vedetele torpiloare, nici generalul Mihail Popescu, fostul șef al Statului Major General, care, umilit și hărțuit atâta vreme de imbecila recalculare interminabilă, sfidătoare și grobiană a pensiilor militare din rațiuni absurde și prin metode care nu există nicăieri în lume, din vremea lui Boc, a făcut infarct și a trecut dincolo, în lumea veșniciei.
Aceste atacuri nu au putut fi efectuate decât de dușmanii României, de cozile lor de topor, de cei care n-au înțeles niciodată ce înseamnă o armată pentru o națiune, mai ales în această epocă în care toată lumea se înarmează, și au confundat-o fie cu forțe de ordine înarmate, fie cu alte structuri de forțe care poartă arme, fie cu orice altceva… Iar mulți dintre acești nimeni ajunși pe post de decidenți politici și strategici consideră armata o povară insuportabilă pentru o țară care s-a aflat de când există ea pe acest pământ al oamenilor la răscruce de imperii și de uragane… Primul Război Mondial – în interiorul căruia a existat și Războiul Nostru Sacru de Întregire a Neamului, din 1916-1918, de la care se împlinesc, în curând, o sută de ani – este exemplul cel mai concludent. Dar, pentru a fi uitat și trecut în derizoriu și acesta, ca mai tot ce s-a făcut în țara asta, onor decidenții neamului au hotărât să nu se mai facă Istoria României în școlile românești sau să se facă, așa, pe sărite… La fel și Limba Română.
…Cu câțiva ani în urmă, în timpul unei pauze, la o dezbatere organizată undeva, în Capitală, pe tema războaielor din Orientul Apropiat, un șef al unei organizații post-decembriste, mi-a șuierat, printre dinți, cu ură în glas și cu ochi injectați: „Brava armată română care a tras în popor în decembrie 1989!”
Simt și acum ura din privirile acelui individ. În cei 77 de ani ai mei, nu am văzut niciodată ochi atât de răi și nu am auzit niciodată cuvinte atât de barbare despre instituția în care am lucrat 40 de ani ca militar activ, de la gradul de elev până la cel de general, și zece ani în calitate de cercetător științific… Și acum, după ani, simt, în toate celulele corpului și sufletului meu, acea amărăciune, acea ofensă rea și sfidătoare, acea insultă impardonabilă adusă Armatei României de un ins de care nu auzisem niciodată…
Armata Română nu a tras niciodată în poporul român, ci a sângerat totdeauna pentru apărarea României și a poporului român. Iar dacă România mai există astăzi, așa cum mai există, această realitate se datorează, nu doar câtorva politicieni care au luat decizii mai mult sau mai puțin potrivite la vremuri de restriște, ci mai ales prețului de sânge plătit de Armata Română, adică de poporul român în uniformă militară, condus mai bine sau mai puțin bine de generalii acelor vremuri. Posibilele incidente sau accidente care s-au petrecut în decembrie 1989 – unele chiar fratricide – sunt incidente sau accidente și atât, care se petrec în toate armatele din lume în timp de război. Nicăieri nu a existat intenția, voința sau acțiunea conștientă a cuiva din armată de a deschide focul împotriva populației. Și nici nu s-a întâmplat acest lucru. A nu se confunda însă focul de descurajare, deschis în salvă, în plan vertical, cu trasul în oameni!
Timpul va arăta că deciziile luate de conducerea armatei în decembrie 1989 au salvat țara de la o posibilă invazie din afară, de escaladarea violențelor, de declanșarea unui război civil, de o catastrofă oribilă, de tipul celei care se petrece, de mai bine de patru ani, în Siria. Acele evenimente au dovedit însă și calitatea excepțională a poporului român, unitatea lui în fața primejdiei, capacitatea lui extraordinară de a intui și înțelege valențele mediului strategic, de a rămâne ferm și puternic în fața oricărei amenințări. La Târgu Mureș, în acel iunie diversionist din 1990, dramatic și extrem de ticălos, în fața primăriei orașului, flutura Tricolorul, iar o masă uriașă de români striga într-o singură voce: „Iliescu, nu uita și Ardealu-i țara ta!” „Murim, luptăm, Ardealul nu-l cedăm!” Am fost prezent la toate acele evenimente – în București, la Cluj, la Timișoara, la Târgu Mureș – și, cu experiența mea de o viață petrecută prin poligoane, la aplicații, în instruirea Armatei, în analizarea conflictelor și războaielor lumii, am înțeles care este adevărul. Și am lăcrimat de emoție și de bucurie pentru unitatea și calitatea poporului român și a Armatei României, care luase imediat în supraveghere și în apărare, conform planurilor, toate obiectivele de importanță strategică ale țării.
Spun toate acestea, pentru a nu se uita. Nu trebuie să uităm, desigur, nici trecutul, cu bunele și cu relele lui, nici Mărășeștii, nici Oituzul, nici Turtucaia, nici Flămânda, nici Oarba de Mureș, nici Cotul Donului, nici floarea ofițerilor și generalilor Armatei Române care au sângerat în Est și în Vest în cel de-Al Doilea Război Mondial pentru ca România să continue să existe și să fie întreagă – eroi ai națiunii – și care și-au sfârșit viața în închisorile comuniste.
Cam tot așa s-a întâmplat și în acești ultimi 27 de ani, în care armata și-a văzut de treaba ei, facilitând intrarea României în NATO și în Uniunea Europeană. Acumulând în permanență un uriaș procent de încredere din partea populației, a demonstrat, încă odată, calitatea acestei instituții. Însă, degeaba. În momentul când guvernul Boc a început uluitoarea recalculare a tuturor pensiilor din România, inclusiv a celor militare, pe principiul contributivității, erau vrea 80.000 de pensionari militari în plată. Acum mai sunt vreo 60.000. În acești ani de teroare guvernamentală pentru pensionarii militari – de fapt, pentru toți pensionarii din România –, armata a pierdut aproape două divizii din rezerva sa calificată, din elita sa. Unii au murit că le-a venind rândul la moarte, alții au murit datorită acestor presiuni și acestor umilințe insuportabile.
Inclusiv eu, semnatar al acestor rânduri, consider că am trecut și trec prin una din cele mai îngrozitoare perioade din viața mea. Trudesc 10-15 ore în fiecare zi, dorm 3-4 ore pe noapte și-mi bate mereu în tâmple spectacolul odios de pe ecrane și cam din toată media. Fel de fel de inși, care n-au nicio legătură cu această instituție eroică pentru România, își dau cu părerea, emit judecăți, dau sentințe, înjură, iar guvernele – care n-au făcut mare lucru până acum pentru a dota armata cu mijloacele de care are nevoie – continuă să nu știe și să nu înțeleagă aproape nimic din marile probleme ale securității militare a României. Dar toba lor cea mai accesibilă și care sună cel mai bine în dezbaterea și diversiunea publică sunt pensiile militarilor.
În acești ani, efectivele armatei s-au redus drastic, de la peste 300.000 la vreo 70.000 militari, sau chiar mai puțini, și la vreo 15.000 de civili, mai puțin decât intră pe un stadion de fotbal. Industria de apărare a fost distrusă, armata fiind nevoită să achiziționeze armament și tehnică de luptă, o parte din ea la mâna a doua sau a treia, inclusiv muniție, de prin alte părți, pe bani grei etc. etc…
De fiecare dată când se schimbă un guvern, se reiau, furibund, atacurile la „nesimțitele” pensii militare, dându-se exemplu, pe sticlă, pensiile magistraților și ale unor privilegiați ai sorții sau ai cui or fi. Aproape toți cei care comentează, aruncă vorbe grele, necontrolate, sugerând că pensiile militarilor se plătesc din banii populației, din banii celor ce muncesc, din contribuțiile acestora la bugetul țării.
Desigur, armata este o instituție bugetară, așa cum sunt cvasitotalitatea armatelor din lume, dar de aici nu rezultă că pensia mea de azi este plătită din banii celor care au contribuit sau contribuie la fondul public și nici din banii celor care lucrează azi în România și contribuie la bugetul țării.
Pensia mea trebuie să se plătească din fondul de pensii militare, realizat de când există armata, prin obligația acestei instituții militare de a depune în fiecare lună, la acest fond de pensii, banii necesari pentru plătirea pensiei celor care trec în rezerva armatei, prin pensionare.
Retribuția mea, pe timpul activității, se compunea din:
- soldă (banii pe care-i primeam pe ștatul de plată în fiecare lună);
- contravaloarea Ordinului de zi 50, în bani sau în alimente;
- echipament;
- asistență medicală gratuită și medicamente gratuite;
- o anume sumă, care se depunea lunar în fondul de pensii, pentru vremea când voi deveni rezervist pensionar;
- un procentaj din solda mea (2%, inițial, apoi 4%) pentru o pensie suplimentară.
Așadar, pensia pe care o primesc eu azi se compune din depunerile lunare în fondul de pensii militare efectuate de instituția în care am lucrat o viață. Statul și-a îndeplinit în mod conștiincios această obligație, iar acest fond trebuie să existe. Dacă nu mai există azi acei bani, nu este vina mea, ci a celor care i-au cheltuit pe altceva sau i-au furat. De aici nu rezultă că eu sunt un întreținut, o povară pentru statul român. Nu eu sunt dator față de stat, ci statul este dator față de mine, pentru cei 50 de ani cât am muncit zi și noapte pentru el.
Amestecarea lucrurilor, bolmojirea lor pe toate posturile de televiziune, prin ziare și prin gura târgului sunt extrem de grave și de periculoase pentru rezerva Armatei Române, atâta cât mai este ea în momentul de față. Mai mult, sunt chiar o amenințare la adresa securității și apărăii naționale. Să nu uităm nicio clipă că, în condițiile extrem de tensionate ale situației actuale, oricând este posibil să izbucnească un război nimicitor. Cu atâtea arme acumulate, cu un arsenal nuclear SUA și Rusia care cumulează peste 15.000 de ogive nucleare active, la care se adaugă și celelalte arsenale nucleare, cu poziționarea forțelor rusești și ale NATO, față în față (chiar și simbolic) pe falia strategică Marea Neagră, Marea Baltică, este de-ajuns o singură greșeală sau un singur exces de zel pentru ca un război pustiitor să izbucnească iarăși în inima Europei, chiar în zona în care se află țara noastră. Iar țara noastră, în cazul unei astfel de confruntări, va fi una dintre primele ținte pentru aviația de bombardament strategic, pentru rachetele de croazieră, pentru rachetele balistice, pentru sistemele de arme de înaltă precizie…
Pensiile militare nu sunt pensii speciale, ci doar militare, așa cum au fost ele totdeauna. Pensiile militare nu au cuantumul celor afișate pe ecran de doamna Olguța Vasilescu și de toți cei care comentează așa cum comentează această problemă. Acelea sunt pensiile magistraților, nu ale militarilor. Din câte știu eu, nici un pensionar militar român nu are o pensie de 30.000 de lei. Majoritatea pensiilor din Armata României sunt de 1500-3500 lei, iar cele ale militarilor care au avut funcții foarte mari ajung probabil la 5000-8000 lei. Dar pe aceștia îi numeri pe degete.
Recenta calculare – care încă nu s-a încheiat – a introdus discrepanțe uriașe între cei care au ieșit la pensie înainte de anul 2000 și după acest an. Pensionarilor mai vechi li s-a redus drastic pensia (chiar dacă ea a rămas în plată în cuantumul dinainte de recalcularea recalculării), iar celor care au ieșit la pensie în ultimii ani, le-a crescut. Discrepanțele astea fac un mare rău rezervei armatei. Dacă se va continua așa, în cinci șase ani, numărul celor care se vor muta la diviziile noastre din ceruri, fără nici un fel de onor, ci doar cu dezgust și amărăciune, se va dubla.
Mare rușine!
Atâtea minciuni, atâtea omisiuni, atâtea comentarii absurde, atâtea comparații fără sens! Nu poți compara profesiile între ele. Fiecare își are rolul și rostul ei într-o societate și într-o țară! Cei care apelează la astfel de metode fie nu înțeleg în ce se angajează, fie urmăresc niște scopuri urâte.
Faptul că, în ultimul timp, s-au ivit situații în care cei care optează pentru a ieși la pensie pot primi o pensie mai mare decât salariu este o situație anormală. Este la mintea cocoșului că nu poți să ai pensia mai mare decât solda, chiar dacă ești Gheorghe Dracu! Nu știu cine și de ce a făcut asta. Cei care au făcut-o ar trebui să facă imediat un pas înapoi și să aducă lucrurile în limitele lor normale. Nu cred că militarii armatei române – instituție care totdeauna a făcut sacrificii pentru țară – au fost capabili de așa ceva. Dar o astfel de situație se poate rezolva urgent și punctual, nu prin subtilități și manevre ca în Ferentari sau în Crucea de piatră. Nu poți pedepsi 60.000 de pensionari, schimbând sistemul de actualizare a pensiilor odată cu creșterea soldei de grad a celor activi, împământenit de multă vreme aici, doar pentru a-i determina pe profitorii noului sistem să opteze între a ieși la pensie cu o pensie mai mare decât solda, dar care nu se va actualiza niciodată proporțional cu creșterea soldei de grad a celor activi, ci doar cu indexarea inflației sau a rămâne în sistem.
Alo, domnilor și doamnelor planificatori ai pensiilor militarilor români!
Militarii români pensionari, doamnă Olguța Vasilescu et co., nu au pus sabia în cui, uniforma pe umeraș și nu și-au luat adio de la arme. Până vor trece pușca în mâna stângă, cum zic francezii (echivalent, în limba română, cu a da ortul popii), fac parte din rezerva Armatei României, se află în niște planuri de mobilizare și trebuie să răspundă prompt atunci când sunt chemați. Numai moartea îi scutește de o astfel de obligație asumată prin jurământ. Ei au depus un jurământ față de țară că o vor sluji chiar cu prețul vieții. Până la 62 de ani, toți pensionarii militari, chiar și cei care nu stau foarte bine cu sănătatea, sunt în evidența Centrelor Militare și oricând pot fi chemați sub arme. Dar și după această vârstă, ei tot în slujba Armatei României se află. Și eu, care am 77 de ani, pot fi chemat oricând, dacă Statul Major General consideră că este nevoie de mine în caz de război, de crize, conflicte sau în oricare altă situație. Dosarul meu nu mai este la Centrul Militar al Sectorului 5, ci în arhiva de la Pitești. Dar eu sunt încă viu și Armata Română știe foarte bine acest lucru. Iar eu am toată grija să o slujesc, cu toată capacitatea mea de muncă, și acum. Și așa suntem toți cei care am ieșit la pensie. Toți muncim până la ultima picătură de viață pentru Armata României, pentru România.
Regulile civililor nu sunt valabile pentru cei care au îmbrăcat cămașa morții. Faptul că n-am murit până acum, spre a da satisfacție celor ce comentează ironic condiția miliarului român, care, în opinia lor, n-are nici un rost de vreme ce nu sunt războaie, este doar o chestiune de noroc. Înseamnă că războiul sau războaiele pentru care ne-am pregătit încă n-au ajuns în România. Toate armatele din lume și toți militarii sunt primii care vor să nu fie niciodată un război, cei care vor ca tancurile, avioanele și sistemele lor de arme, oricât ar fi de sofisticate, de performante și de costisitoare, să ruginească sau să-și epuizeze resursele în timp de pace și nu printr-un război. Militarii, profesioniști ai războiului, sunt primii care detestă războiul. La fel suntem și noi, militarii români. Dar de aici nu rezultă cu necesitate că războaiele lumii nu vor ajunge și la noi. Și nici că, în acele războaie, ne vor apăra americanii, Bruxelles-ul sau extratereștrii. Niciodată nu ne-a apărat nimeni. Tot militarul român va muri pe pământul României pentru ca România să mai existe. Acum, când în toată lumea se fabrică cele mai sofisticate arme care au existat vreodată pe Terra, când Europa este sfârtecată de tot felul de organizații, rețele și atacuri teroriste, când Siria a fost rasă de facto de pe suprafața pământului, când pe falia strategică Marea Neagră, Marea Baltică se adună forțe, când Pacificul, Marea Baltică, Marea Neagră, pământul Rusiei, cel al Chinei etc. suportă aplicații și exerciții de tot felul, parade militare, demonstrații de forță și concentrări de toate felurile, nu este de glumit cu problema militară, nici cu soldele militarilor (este oare posibil ca, în România anului 2017, un sergent profesionist să trăiască din 700 de lei pe lună și din valoarea fostului ordin 50?!).
Desigur, pensionarii militari români nu mor de foame. Dintr-o pensie militară obișnuită se poate trăi decent. Și acesta este un lucru foarte bun și foarte important, care arată că armatei îi pasă de slujitorii ei. Pensionarii militari, în calitatea lor de rezerviști ai Armatei României, de militari până la moarte, nu acceptă însă și nu suportă umilința, jocul politicianist cu pensiile lor, tot circul acesta care, de la guvernarea Boc încoace, nu se mai termină.
Gândiți-vă bine la toate acestea, domnilor politicieni români!

General de brigadă (r) dr. Gheorghe Văduva

marți, 1 august 2017

1 august 2017, marți, zi de sărbătoare pentru tanchiștii români

La mulți ani, dragi tanchiști!
Astăzi este sărbătoarea noastră, a celor ce am servit patria cu onoare, cinste, devotament și curaj, în arma tancuri, arma care reprezintă mândria și forța unei armate. La mulți ani celor care acum serviți patria, în această nobilă armă, continuând o tradiție care peste doi ani, va împlini un veac de existență pe pământul patriei noastre dragi, România! La mulți ani viitorilor tanchiști și tuturor celor care ne-ați prețuit, admirat și ați visat să fiți tanchiști!
Cu speranță și încredere într-un viitor mai bun pentru Armata Română, urez tanchiștilor, fie ei activi, în rezervă sau în retragere, veteranilor și tuturor simpatizanților, de Ziua Armei Tancuri, sănătate, succese, bunăstare, recunoașterea pe care o merită din plin și viață lungă.
La mulți ani!


Col.(r) Trofimov Ifim