Rezervistul

miercuri, 26 iunie 2013

Omagiu Generalului

Scris de Hari

Omagiu generalului

În aceste rânduri, îl omagiez pe generalul Mihail Popescu, cel născut în 1948 și trecut în eternitate în 20 iunie 2013. Din toate cele ce pot fi spuse despre acest general, dispărut dintre noi nedrept de timpuriu, am să mă opresc asupra unui singur lucru, ce îl face primul și unul dintre foarte puținii șefi ai apărării, cum sunt numiți, generic, capii militari ai forțelor armate, în statele membre ale Alianței trans-atlantice.


Generalul Mihail Popescu a fost primul șef al apărării României care a făcut parte din Comitetul Militar NATO, în momentul în care Țara noastră a devenit membru cu drepturi depline al Alianței. Mai mult și chiar mai important, domnia sa a fost și primul general român pregătit din timp pentru funcția de șef al Statului Major General, care i-a dat dreptul să ocupe scaunul național la masa rotundă a aliaților.
Cu trei ani înainte de a fi numit pe funcția de șef al Armatei României și cu șapte ani înainte de a deveni primul șef al apărării României în Comitetul Militar NATO, generalul Popescu a acceptat misiunea deosebit de importantă de a se pregăti pentru a putea îndeplini funcțiile acestea.
În 1997, când se întâmpla acest lucru, devenise nu numai firesc, dar și imperios necesar ca Armata să fie condusă de comandanți ajunși în frunte pe merit. Iar meritele nu erau legate numai de calitățile morale și profesionale, ci și de apartenența la cea mai puternică alianță militară la care poate aspira un stat european. De aceea, generalul Mihail Popescu, care avea deja confirmate calități de ofițer și comandant, și-a însușit limba engleză ca limbă profesională și a urmat cursurile Colegiului de Apărare NATO. Tot în același an, a fost numit șeful Statului Major al Forțelor Terestre, una dintre cele patru funcții din România ce îl făceau eligibil pentru funcția de șef al Statului Major General.
Uitându-mă la imaginea ultimei gărzi la catafalcul generalului Mihail Popescu, văd acolo cinci foști șefi ai apărării României și pe cel actual. Ar mai fi trebuit să fie acolo și generalul Dumitru Cioflină, dar nu a putut veni, fiind reținut, la propriu. Trei dintre ei au pregătit intrarea României în NATO, nu ca pe o capitulare în fața fostului inamic anti-sovietic, ci ca pe o misiune strategică de importanță deosebită pentru poporul și Țara lor, prin care România a fost așezată într-un loc binemeritat, altăuri de popoarele și țările euro-atlantice. Ceilalți trei din imagine i-au urmat generalului Mihail Popescu, omul care a consfințit intrarea Armatei României în Alianța Nord-Atlantică. Ei ar fi trebuit să confirme și să consolideze poziția României de aliat militar, preluată de la generalul la căpătâiul căruia fac ei acum de gardă.
Din păcate, generalul Mihail Popescu a fost și penultimul șef al apărării României pregătit din timp pentru această funcție și pentru funcția de membru al Comitetului Militar al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord – NATO. Numai domnia sa ar fi putut, iar acum nu mai poate să spună cât a suferit văzând cum, în Regimul Băsescu, șefii Statului Major General au ajuns oameni puși acolo pe cu totul alte criterii decât cele profesionale, ca să nu mai vorbim de faptul că ei nu au avut și nu au habar de ceea ce înseamnă să stai pe scaunul României în Consiliul Militar al NATO.


duminică, 9 iunie 2013

Camuflet

        - La noi la artilerie, continuă colonelul Cernat, preşedintele comisiei eşalonului superior, lucrurile sunt foarte bine puse la punct. 
Nici nu ne putem compara cu infanteriştii sau cu tanchiştii. Pentru că noi am mâncat matematică pe pâine în şcoală, nu ca pifanii sau şobolanii. Parcă-i aud... eu sunt "regele" pe câmpul de luptă, iar eu sunt "regina",  dându-se "viteji" la prezentarea lucrărilor de licenţă sau a tezelor de doctorat.
Te apucă duioşia, zău aşa! Hă, hă, hă!
Însă dacă i-am pune să calculeze traiectoria proiectilului şi probabilitatea acestuia de a lovi ţinta... şi brusc, se făcu linişte. 
Noi, ceilalţi membri ai comisiei, mai făcurăm câţiva paşi, dar a trebuit să ne oprim, pentru că nu poţi s-o iei şi să mergi aşa, înaintea şefului, chiar dacă tu cunoşti drumul mai bine ca el.
Şeful nostru călcase într-o balegă şi a părăsit poteca, în căutarea unui smoc de iarbă mai răsărit, ca să-şi şteargă bocancul stâng. 
În condiţii normale, având în vedere că eu eram tanchist şi mai aveam şi un coleg infanterist, ar fi fost un moment dintr-acelea rare, de relache, când ne puteam aşeza uşor pe marginea potecii şi să ne tăvălim de râs.          
Dar acum, acest lucru nu era posibil. 
În prezenţa colonelului Cernat, nimic nu putea fi normal.
Totul trebuia să fie foarte serios, important şi grav. În prezenţa dânsului, chiar şi părerile, ni le exprimam cu voce scăzută şi cu presupunerea că părerea corectă rămâne tot cea a lui.
- S O P, îmi scăpă totuşi involuntar, asta fiind vorba lui preferată (Standard Operating Procedure), dar nu m-a auzit, fiind preocupat de îndepărtarea materialelor organice naturale.
După ce am ajuns în punctul de observare iar toate măsurile de siguranţă au fost verificate, preşedintele comisiei dădu conducătorului tragerii semnalul pentru deschiderea focului. 
- Atenţie! Pleacă lovitura! Foc! se auzi peste câmpul parcă încremenit.
O flacără ca un fulger, urmată de o bubuitură cumplită şi de o zdruncinătură ca din ţâţâni, au spart văzduhul şi au speriat toate vietăţile din jur, inclusiv pe noi, membrii comisiei.
- Unde a căzut? întrebă aşa, ca pentru sine, colonelul Cernat. S-a văzut ceva la ţintă?
- N-am văzut nimic, cred că nu am fost atent, spuse  maiorul Boambă, dar imediat regretă ieşirea-i sinceră, care a şi fost taxată de colonelul Cernat:
- Domnule maior, îţi atrag atenţia să fii atent!
- Foc! răsună a doua comandă a conducătorului tragerii, urmată de aceleaşi fenomene. Nici de data aceasta la ţintă nu se petrecu nimic.


- Ce se întâmplă? Ceva nu e în regulă! începu să se agite colonelul Cernat.
- Cred că e camuflet! sugeră maiorul Boambă, încercând să-l liniştească.
- Foc! urmă o altă comandă şi o altă lovitură. Iarăşi, la ţintă, nimic.
Toată lumea privea în depărtare, uimită, şi cu urechile ciulite, doar-doar o auzi detunătura exploziei proiectilului la ţintă. Cei care aveau binoclu, se tot uitau şi-l verificau să nu-i fi uitat astupate lentilele.
- Camuflet! şopti uimit maiorul Boambă.
- De trei ori camuflet! se strâmbă colonelul Cernat, căruia, mirosul de balegă proaspăt răvăşită, încă nu-i dispăruse din nas.
- Camuflet pe dracu', îi scosei din uimire. Nu au montat focoasele!
Foarte aproape de noi, o ciocârlie îşi începu trilul, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
                                                        

marți, 4 iunie 2013

Alocuţiunea comandantului

Alocuţiunea comandantului

Doamnelor,
domnişoarelor,
domnilor ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri, gradaţi, soldaţi
Onorată asistenţă,

Astăzi, am o misiune tristă.
Deşi onorantă, misiunea mea de azi, este de neinvidiat.
Chiar dacă o fac, cu sentimentul datoriei împlinite, ceea ce o să vă spun acum, este nespus de trist. 
Dar cert, la 30 aprilie, anul curent (2005)
Batalionul 1 Tancuri "Vlad Ţepeş"
se desfiinţează, deci, nu va mai exista.
Ceremonialul militar la care participăm este legat de acest fapt şi de momentul despărţirii unităţii de
Drapelul de Luptă.
Vă mulţumesc pentru că aţi acceptat invitaţia noastră (vorbesc în numele unităţii) şi vă rog, să-mi permiteţi să prezint, câteva din realizările unităţii, personalităţile care şi-au legat numele de această unitate şi câteva aspecte legate de prezenţa tancurilor şi a tanchiştilor în garnizoana Târgovişte.
La început însă, vă rog să păstrăm un moment de reculegere pentru toţi cei care nu mai sunt, dar au servit patria, sub drapelul de luptă al acestei brave unităţi!
Şi în memoria colegului nostru, sg.maj. Andrei Alin, care s-a stins din viaţă, pe 31 ianuarie 2005, la nici 33 de ani, fiind victimă, a unei misiuni, legate de desfiinţarea unităţii.
Vă mulţumesc!
Istoria tancurilor pe meleagurile dâmboviţene a început la 1 ianuarie 1921, când a luat fiinţă întâia unitate de tancuri din România, "Regimentul carelor de luptă".
În perioada anilor 1925-1930 în structura unităţii s-au produs modificări, cele mai semnificative constând în desfiinţarea subunităţilor de motomitraliere şi înfiinşarea altui batalion de tancuri.
Primul eveniment important din viaţa unităţii l-a constituit primirea, în anul 1929, a primului Drapel de Luptă, ca simbol al onoarei şi gloriei militare.
La 1 noiembrie 1939, Regimentul carelor de luptă s-a transformat în Regimentul 1 Care de Luptă, concomitent cu înfiinţarea, la Bucureşti, a Regimentului 2 Care de Luptă.
1941-1945 este perioada în care tanchiştii dâmboviţeni au participat la războiul mondial, al doilea, şi pe frontul de est, ca şi pe cel din vest.
Eroi tanchişti dâmboviţeni, precum Viorel Mărcianu, Ion Giorgi, Virgil Negoescu, Ioan Roşescu, Valentin Dobrescu, David Ionescu, Petre Preda şi mulţi, mulţi alţii, îşi au numele înscris în Carta Nemuririi Neamului Românesc.
Unitatea noastră a fost permanent restructurată, încă de la înfiinţare, că aşa e firesc.
Dar astăzi, eu vă vorbesc, despre un lucru total, nefiresc.
Iată care au fost aceste restructurări şi transformări:
... (listă lungă)
Onorată asistenţă,
Atunci când tanchiştii au avut posibilitatea să vorbească despre complexitatea şi importanţa tancului, obişnuiau să-l prezinte la superlativ.
Rar s-a încumetat cineva să prezinte realitatea, adică adevărata soartă şi viaţă a tanchistului, răceala oţelului, praful şi noroiul, arşiţa şi ploaia, zgomotul infernal, hainele îmbâcsite de motorină şi sudoare, lumina violentă, precum şi alte neplăceri, toate acestea fiind chiar acelea  care l-au făcut de invidiat!
De obicei, discursurile despre tanchişti aveau un ton optimist, fiind presărate cu citate celebre.
Iată că a venit momentul să spun că acele fraze iscusite nu-şi mai au rostul.
Desigur, pledoariile "pro tanc" făcute în spiritul tradiţiilor de luptă sunt mereu suspectate de un inerent subiectivism şi sentimentalism generate de "dragostea de armă". 
Acest "defect profesional" însă nu ne împiedică să privim cu respect şi căldură înapoi, în trecutul trupelor de tancuri şi cu simţ critic faţă de momentele mai puţin faste din evoluţia acestora.
Apreciez că desfiinţarea unităţii noastre poate fi considerată ca un moment mai puţin fast din evoluţia tancurilor şi a structurilor de tancuri.
Aceasta este realitatea!
Chiar dacă ne doare, trebuie s-o acceptăm.
Şi trebuie s-o acceptăm pentru că suntem obligaţi să promovăm interesele naţiei române, într-un context generator de riscuri şi ameninţări la adresa umanităţii, iar responsabilităţile pe care România şi le-a asumat ca membru al alianţei Nord-Atlantice ne fac să fim părtaşi la realizarea acestui deziderat.
În Târgovişte nu mai sunt tancuri.
Dar noi, tanchiştii, am rămas!
Asta înseamnă că, spiritul nostru, al tanchiştilor, ca şi spiritul lui Vlad Ţepeş, va continua să existe!
Fie ca prestigiul Batalionului 1 Tancuri "Vlad Ţepeş" să rămână neştirbit, iar amintirea U.M.01303, 13 martie, cum îi spun eu, mereu frumoasă, ca o primăvară!

8 aprilie 2005

Lt.col. Trofimov Ifim, ultimul comandant al  Batalionului 1 Tancuri "Vlad Ţepeş"

duminică, 2 iunie 2013

Drama Armatei Române


                       21 mai 2013
                                                              Scris de Marin Neacsu

ZEGHE
Generalul Oțelea îmbrăcat în zeghe.
Generalul Popescu îmbrăcat în zeghe.
Generalul Bădălan îmbrăcat în zeghe.
Generalul  Cioflină îmbrăcat în zeghe.
Generalul Degeratu cercetat .
Generalul Chelaru cercetat.
Eu mă întreb de ce toți șefii SMG sunt îmbrăcați în zeghe.
Trei din cei enumerați mai sus au fost condamnați cu suspendare, dar condamnați iar zeghea chiar dacă nu se poartă, se simte. Cinci  dintre cei enumerați mai sus sunt generali cu 4 stele și au fost șefi ai SMG după 1990. Unul dintre ei a fost condamnat azi, odată cu Becali.
Televiziunile prezintă toate fără excepție drama lui Becali, dar nici una nu prezintă  DRAMA ARMATEI ROMÂNE. Nu voi comenta situația lui Becali, are cine să îi plângă de milă. Pentru mine cazul Becali este lipsit de relevanță. Dacă ar fi să comentez aș comenta doar două aspecte sau aș pune două întrebări :
  1. De ce a stat SRI-ul la pândă și de unde a știut că verdictul va fi cu condamnare încât să îl ridice de pe aeroport aproape ilegal pentru a nu fenta închisoarea?
  2. De unde a știut Becali că verdictul va fi cu condamnare încât a încercat să pară că este liniștit, a fost la meciul Stelei și a plecat în timpul meciului ( sperând să înșele sau să adoarmă vigilența paznicilor de la SRI) direct la aeroport având pregătit un avion al lui Țiriac? Ca întrebare suplimentară ar fi una retorică: cât de prost să fii să crezi că poți pleca din țară cu avionul fără să știe organele ?Nene Becali, eu când plec la țară -nu din țară-  fără să spun nimănui, pe facebook apare nici eu nu știu cum : ”la moșie” ca locație. De unde dracu or ști ăia nu știu, dar nu mă cheamă Becali și nu am dosar penal.
Să revin la subiect. Trei din ultimii 7 șefi ai SMG  au suferit condamnări, trei sunt încă cercetați cu acuzații foarte grave, ceilalți nu știu dacă dorm liniștiți și nu cumva așteaptă și ei să fie chemați în dosarul case pentru generali. Ce mai au în comun acești generali în afară de gradul de general și funcția de șef al SMG ? TOȚI DAR ABSOLUT TOȚI AU INTRAT ÎN VIAȚA POLITICĂ. Asta este știut, recunoscut. Ce nu vor să recunoască nici unul, este momentul în care au fost racolați în partidele politice, pentru că nu trebuie să ai diplomă de doctor fie ea și luată cu copy-paste, ca să îți dai seama că anumite funcții și grade nu sunt accesibile dacă nu ai ”chemare”, ”strigare” sau susținere politică. Din cauza asta a întors domnul președinte Băsescu proiectul de modificare a Statutului Cadrelor Militare de la promulgat, pentru că i se lua dreptul de a decide el  soarta generalilor.
Nimeni absolut nimeni nu discută acest subiect, nu vede până unde ajunge corupția și cum se subordonează interesele naționale unor interese personale de grup sau de partid. Nimeni nu vrea să vadă că cei mai importanți oameni din armată cei care trebuie să vegheze la apărarea țării, veghează de fapt la apărarea intereselor celor care i-au promovat, propulsat  și numit pe funcțiile supreme în armată. Fiecare gest de ”bunăvoință” se plătește și pe lângă plata în avansări  în rezervă pe ochi frumoși a colegilor de partid, pe lângă plata în contracte ale unor firme de partid cu armata, pe lângă vânzările de armament și tehnică militară unor firme  agreate de conducerile de partid și de stat, uite că acești mari șefi ai armatei mai plătesc și cu libertatea odată ce și-au încheiat misiunea și au trecut în rezervă. Și pun din nou întrebarea pe care i-am pus-o și lui Becali: cât de prost să fii sau cât de ahtiat după putere încât să accepți să te compromiți în halul acesta acceptând să fii promovat știind că vei plăti cu vârf și îndesat fiecare colț de stea ? Ce mecanism transformă militarul în infractor ce mecanism transformă onoarea în dezonoare cinstea în rușine, datoria față de țară în datorie față de partid, demnitatea în corupție? Ce criterii stau la baza promovării acestor oameni în funcțiile supreme în armată și cine îi alege?Premierii, președinții ,miniștrii apărării? Atunci  eu aș chema în instanță pe toți cei care au propus și numit acești infractori în poziția de șefi ai  SMG.Toți cei care i-au numit, avansat, promovat poartă aceeași vină ca și cei găsiți vinovați de instanță, pentru că în numele lor și sub pulpana lor au făcut tot ce au făcut.
Asta e drama acestei țări, asta ar trebui să dezbată televiziunile, nu  ce a face George Becali, cel care a sfidat prin atitudinea lui nu doar instituțiile statului ci și instituția bunului simț. Toate televiziunile se întreabă de ce a fost condamnat Gigi Becali, circarul de serviciu  al televiziunilor, dar nimeni nu se întreabă de ce a fost condamnat un fost șef al SMG, ceea ce mi se pare mult mai grav și mai îngrijorător. Poziția și implicațiile actelor lui Cioflină sunt mult mai importante pentru țară și securitatea acestei țări, decât serele  sau ferma cu pui a lui Becali. Cine și când va face o analiză și o anchetă  serioasă care să scoată la iveală mecanismul prin care șefii armatei devin infractori de rând ?Cine va aduce în fața instanței pe cei care i-au corupt pe acești generali sau i-au determinat să comită acte ilegale prin care erau avantajațe anumite persoane legate de un partid sau altul ? Cine și când va analiza pe mâna cui a fost și este dată apărarea acestei țări ? ESTE CINEVA INTERESAT DE ADEVĂRATELE PROBLEME ALE ȚĂRII SAU DISCUTĂM BECALISME? Când se vor decide acești generali să spună lucrurilor pe nume și să spună cine sunt adevărații beneficiari și sforarii faptelor pentru care au fost ei condamnați ? Oare cei care sunt acum la conducerea armatei și care încă se simt protejați pentru că au rudele la putere, realizează că le va veni și lor rândul? Cât de indiferent să fii față de propria familie încât să accepți compromisuri pentru care vei plăti mai târziu cu libertatea? Acum toți se gândesc la fetele lui Becali dar el s-a gândit la ele când a făcut ce a făcut ? Sau credea că dacă va trece dintr-un parlament în altul și dintr-un partid în altul este imun și nu i se poate întâmpla nimic?Așa să fi gândit și generalul Cioflină, sau Bădălan? Domnule ministru al apărării, apropo, când faceți public rezultatul auditului  cu privire la revizuirea pensiilor militarilor? Pe cine acoperiți păstrând la secret rezultatele unei anchete oficiale? Pensionarii au început să primească alte decizii de pensionare, cu alte sume, cu alte pensii diminuate din cauza unor abuzuri  ale unor funcționari care au executat ordine verbale mai mult sau mai puțin legale. De ce plătesc pensionarii pentru aceste abuzuri? Unii plătesc cu viața pentru  faptele altora  iar dumneavoastră domnule ministru comiteți un alt abuz, acoperind aceste abuzuri și neluând măsuri împotriva celor care sunt adevărații vinovați. Tot la comanda de partid, faceți asta ,ca și Bădălan, sau din proprie inițiativă? Aveți datoria domnule ministru al apărării să faceți public rezultatul auditului și să vă cereți scuze tuturor pensionarilor  care sunt batjocoriți în continuare mai mult decât sub regimul Boc  și să luați măsuri să plătească cei care se fac vinovați cu adevărat, nu cei care sunt batjocoriți. DOMNILOR GENERALI, STIMATE CADRE ALE   ARMATEI ROMÂNE, NU VĂ MAI LĂSAȚI BĂGAȚI ÎN PUȘCĂRIE DE OAMENII POLITICI , NU MAI RĂSPUNDEȚI LA COMENZI POLITICE, NU MAI INTRAȚI ÎN JOCURI POLITICE, NU VĂ MAI LĂSAȚI CORUPȚI.
Drama armatei române este că este dată și lăsată pe mâna unor politicieni lipsiți de scrupule, care murdăresc tot ce ating, tot ce  privesc chiar.
Drama armatei române o constituie faptul că ciobanii, agramaţii, canacheii, doctorii  “xerox” , “vaporenii” îi conduc destinele, îi pervertesc conştiinţele, îi corup comandanţii şi ca o culme a ironiei, când câte unul ajunge în puşcărie, media, lumea le plânge de milă tot lor.
Ce blestem ne apasă ?
GENERALUL CIOFLINĂ ÎMBRĂCAT ÎN ZEGHE…