Rezervistul

vineri, 25 octombrie 2013

25 Octombrie-ZIUA ARMATEI ROMÂNIEI



25 Octombrie constituie amintirea unei zile de împlinire naţională, ziua în care Armata României a fost onorată cu o sărbătoare firească şi binemeritată în calendar.
Devenită simbol al tuturor bătăliilor şi eroilor neamului românesc, data de 25 octombrie a rămas întipărită în sufletele românilor ca ziua în care ţara îşi sărbătoreşte Armata şi pe cei care au fost şi sunt în slujba ei.
Cine nu a fost soldat, va înţelege mai greu ce mare povară porţi pe umeri, precum şi unicitatea şi singurătatea soldatului aflat în misiune. Astfel, Ziua Armatei a fost, este şi va fi Ziua Soldatului.

Sărbătorile sunt pentru oameni, iar omul-soldat are astăzi bucuria de a fi sărbătorit aşa cum merită, de întreaga ţară.

La această sărbătoare, cu ocazia Zilei Armatei României, se cuvine ca tuturor eroilor neamului şi veteranilor care au înfruntat gloanţele şi vitregia războiului, celor care şi-au dat viaţa pentru libertatea, unitatea şi integritatea României, să le aducem un călduros şi pios omagiu şi să le transmitem, de peste timp, gânduri de recunoştinţă veşnică din partea generaţiilor de azi, a noastră, a tuturor!







Coincidenţă sau nu, faptul că 25 Octombrie este şi ziua de naştere a Majestăţii Sale Regele Mihai, cea mai importantă personalitate în viaţă din istoria României, recunoscută ca atare şi pe plan mondial, nu poate decât să onoreze Armata României!






LA MULŢI ANI ARMATEI ROMÂNIEI!

LA MULŢI ANI MAJESTATE!

VIVAT ROMÂNIA!




duminică, 20 octombrie 2013

Cavaleristul dâmbovițean (2)


Motto:

Cavaleristul trebuie să fie și călăreț, și cavaler!
Eu sunt tanchist, deci nu-s nici cavalerist și nici călăreț.
Dar pentru a fi cavaler, (în sens adjectival), 
încă nu e timpul trecut.

                                         (Ifim)


Iată că revin mai devreme decât ne-am aşteptat.
Problemele care-i frământă pe rezervişti ar trebui să fie cele normale, adică, educaţia şi încântarea nepoţilor, ameliorarea sau menţinerea sănătăţii, asigurarea unui echilibru democratic pe scara blocului unde locuiesc, atitudine civică sănătoasă, împărtăşitul experienţei, realizarea unui tablou sau portret al bătrânelului înţelept şi fericit şi aşa mai departe.
O spun cu toată responsabilitatea şi liniştea mea sufletească, rezerva Armatei Române, constituie cea mai mare cantitate de inteligenţă pe centimetrul cub de plai şi dor românesc, iar dacă pune mâna pe arme, va fi adevărata forţă a României.



  Rezerviştii au intrat în toamna vieţii, dar, aceia care au făcut-o în ultimii 10-15 ani, majoritatea dintre ei, au ieşit din armată (se mai numeşte şi "sistem") cu un sentiment şi mai amar datorită năruirii tuturor speranţelor de recunoaştere a valorilor individuale, a simţului de onoare, de demnitate, a muncii, a curajului, a inteligenţei... marele curs al promovărilor urmând în continuare linia PCR, adică, pile, cunoştinţe, relaţii şi aşa mai departe. Eu personal, mai am un semn de identificare al celor nominalizaţi, adică al acelora care, indiferent de voia lor, au musca pe căciulă: trebuie să aibă mâinile mai lungi, dacă provin de la ţară, şi mai fine, dacă ştiu să semneze cecuri.


Un exemplu cât se poate de elocvent îl găsiţi aici:


M-am luat cu vorba...
Iată nişte concluzii:
- Armata Română, cea activă, are nevoie de sprijinul nostru, al rezerviştilor!
- Noi, rezerviştii, dezbinaţi prin ciudata lege din 2010, trebuie să ne reunim! Întrebare: cât de inteligent trebuie să fii ca să gândeşti o lege proastă? (Ifim)
- Armata, deşi ar trebui să constituie principala forţă a poporului şi a ţării, este pe ultimul plan în privinţa alocării de fonduri pentru înzestrare. Mare Atenţie!
- Afirmaţia că " în timpul celui de-al doilea război mondial, căruţa cu coviltir era principalul mijloc de transport al armatei române" este adevărată;
- Nu se mai văd pe stradă militari în frumoasa lor uniformă! Chiar! De ce oare? (Ifim)
- Sistemul PCR încă se menţine în armată; (Ifim)
- Militarii care intră în politică, ori se fac de râs, ori intră în puşcărie, ori mor! (Ifim) 
- Zicala "O capotă ridicată, doi bocanci şi-un cur afară = maşină militară", rămâne, din păcate, actuală! (Ifim)
Concluziile, aşa cum am amintit în episodul anterior, îmi aparţin.
Voi mai adăuga şi altele.
Dar, cel mai mult, le aştept pe cele ale dumneavoastră!

Cavaleristul dâmbovițean

Motto:
       Cavaleristul trebuie să fie și călăreț, și cavaler!



Eu sunt tanchist, deci nu-s nici cavalerist și nici călăreț.
Dar pentru a fi cavaler, (în sens adjectival), încă nu e timpul trecut.
Vreau să scot în evidență activitatea rezerviștilor târgovișteni, care fac parte dintr-o filială destul de mare și importantă a ANCMRR (cu peste 1200 de membri).



Subliniez că îmi asum întreaga responsabilitate pentru ceea ce spun, iar fotografiile și videoclipurile publicate aici îmi aparțin. Precizez, de asemenea, că sunt deschis și voi încerca să răspund onest, la eventualele comentarii.



Joi, pe 17 octombrie 2013, la inițiativa comitetului director al ANCMRR filiala Dâmbovița, a avut loc o întâlnire a rezerviștilor, foști comandanți de unități, și nu numai.



Activitatea s-a înscris în agenda acțiunilor ce preced Ziua Armatei Române de la 25 octombrie, iar concluziile care s-au tras, nu sunt de natură să ne întinerească, nici măcar, să ne umple de entuziasm.







Pentru a nu face postarea prea lungă, adică plicticoasă și lipsită de interes, voi reveni cu problemele discutate, dar și cu concluziile trase, foarte curând!



duminică, 13 octombrie 2013

Umor cazon (5)



Comandantul batalionului află că soldaţilor li se serveşte hrană proastă la cantină, aşa că năvăleşte în bucătărie, dă deoparte capacul de pe un cazan, ia o lingură şi gustă din zeamă.
- Ce-i porcăria asta? Are gust de lături.
- Păi, să trăiţi dom'maior, asta şi este. În cazanul ăsta avem apa unde am spălat vasele.

- Vecine, ieri am avut o mică petrecere, noi, cei din fostul escadron de cavalerie. Cred că nu v-am deranjat prea tare?!
- Nu, dar tot timpul ne-am minunat cum aţi reuşit să urcaţi caii pe scări, până în apartamentul vostru de la etajul 7!



- Dom'căpitan, vă rog să-mi daţi o permisie. Nevastă-mea are nevoie de mine.
- Cum, nevastă-ta e mai presus de datoria faţă de ţară?
- Nu, dar mă gândesc că sunt milioane de oameni care au grijă de ţară, pe când, din câte ştiu eu până acum, sunt singurul care trebuie să am grijă de nevastă-mea...

- Ce credeţi despre ultimele manevre? îl întrebă o doamnă pe un general în timpul banchetului.
Care va fi linia principală de ofensivă a armatei noastre?
- Doamnă dragă, credeţi-mă că dacă aş şti, v-aş spune!

Totul e bine când se termină cu bine!

duminică, 6 octombrie 2013

Umor cazon (4)


Băgaţi la tărtăcuţă, regulamentul nu poate fi încalcat absolut niciodată, cu excepţia situaţiilor prevazute de regulament!


- Chiştocul ăsta de pe jos e al dumitale, soldat?
- E-n regulă, dom'locotenent, e al dumneavoastră, că l-aţi văzut primul...


Ca să scape de armată, un tânăr recrut se prezintă la laborator cu o probă de urină recoltată... de la căţeaua sa. După ce obţine buletinul de analiză, îl prezintă comisiei de recrutare şi aşteaptă răspunsul cu nerăbdare.
- Ai dat-o în bară! zice şeful comisiei. Nu numai că suferi de turbare, dar mai eşti şi însărcinat!


Bunicul povesteşte nepoţilor întâmplări din perioada războiului:
- Odată am pus la pământ un comandament întreg de unul singur!
- Ai fost artilerist, bunicule?
- Nu!... bucătar!


Proaspăt sosit, un soldat este pus de serviciu la bucătărie, la curăţat un morman de cartofi.
- Dom'sergent, nu s-ar putea să faceţi rost de o maşină de curăţat cartofii?
- Cum să nu! Tu eşti prototipul.


- Soldat, sper că este pentru ultima oară când te văd cu bocancii murdari!
- Da' de ce, dom'plutonier, gata, ieşiţi la pensie?

sâmbătă, 5 octombrie 2013

Umor cazon (3)

Generalul se arătă foarte mulţumit de mâncarea de la popota soldaţilor:
- Drept să vă spun, de foarte multă vreme nu am mai gustat ceva atât de bun.
- Nici noi, să trăiţi, domnule general! răspunseră soldaţii.



- Domnule sergent, dacă un soldat îi zice superiorului că e tâmpit, păţeşte ceva?
- Este pedepsit pentru insultă.
- Dar dacă numai o gândeşte?
- Atunci nu e pedepsit, pentru că nu se poate dovedi că şi-a insultat superiorul.
- Ei bine, în momentul acesta, eu asta gândesc!

Fruntaşul Ion, abia sosit acasă, în permisie, se uită absent, pe fereastră.
- Ioane, băiatul mamei, vino la masă.
Fruntaşul Ion nu răspunde.
- Hai, Ionuţ, băiatul mamei, vino, te rog, la masă.
- Nu mi-e foame! răspunde aspru fruntaşul Ion.
- Domn' fruntaş, poftiţi la masă! intervine tatăl lui Ion.
- Da, imediat!

- De ce nu saluţi, soldat? întrebă colonelul vexat.
- Ştiţi, noi acum am venit şi încă nu ne-a făcut nimeni cunoştinţă...

- La ce armă ai vrea să fii repartizat? este întrebat un tânăr la recrutare.
- La marină.
- Ştii să înoţi?
- De ce? Nu mai avem nave?

- Ce fel de soţ să-mi aleg, mamă?
- Draga mea, cel mai bine e să te căsătoreşti cu un militar. Dimineaţa îşi face patul, ştie să spele şi să calce, îşi coase ciorapii şi nasturii, ştie să gătească, dar cel mai important e că ştie să execute ordinele superiorului...

marți, 1 octombrie 2013

Umor cazon (2)

- Ai auzit de fata aceea care s-a dat drept bărbat şi s-a înrolat în armată?
- Nu numai că am auzit, a fost chiar cu mine în pluton. Era o bună camaradă, făcea instrucţie la cot cu noi, mânca împreună cu noi, dormea cu noi în acelaşi dormitor, făcea duş împreună cu noi şi nu arăta deloc rău.
- Şi cum Dumnezeu nu s-a aflat?
- Ehehei, crezi c-a fost vreunul din noi fraier s-o dea de gol?


- De ce nu execuţi comenzile "La dreapta!" şi "La stânga!", soldat?
- Pentru că mi s-a spus că armata nu face politică...


- Domn' sergent, veţi ajunge un mare conducător de oşti! zice barmanul linguşitor.
- De unde ştii?
- Păi, văd că beţi numai coniac "Napoleon"!



- Şi acum, domnilor ofiţeri, le dă generalul ultimele instrucţiuni înainte de bătălie, este de importanţă vitală să apărăm acest sector al frontului, până la ultimul cartuş. După care, vă retrageţi în ordine şi ocupaţi poziţii de-a lungul râului, la 15 km distanţă. Iar eu, pentru că am o entorsă la gleznă, o s-o pornesc chiar acum. 


Se sfinţeşte acest tun, în numele... :)