Rezervistul

sâmbătă, 9 ianuarie 2016

Asta pățești dacă faci contract cu țara, pe viața ta!

Subiectul pensiilor militare continuă să bulverseze opinia publică românească. Am căutat să fiu cât mai discret și să nu intervin. Dar pentru că, în unele articole și comentarii, rezerviștii sunt batjocoriți, iar militarii activi, nu invidiați, ci acuzați pentru "soldele nesimțite", vin cu această informație-dovadă privind solda unui MAC, e drept, în 2008. Dar puneți-vă imaginația la contribuție și înmulțiți cu orice coeficient, ca s-o aflați pe cea de acum. 

emoticon grin 
Am onoarea să vă salut, domnule colonel! Apreciez poziția dumneavoastră:
“În nicio ţară care face parte din Alianţa Nord Atlantică nu-mi amintesc să fi văzut rezervişti în stradă, cerându-şi insistent drepturile de pensie, după cum nu ştiu să fi citit în vreo ştire, fie şi strecurată discret de agenţiile mari de presă, că lideri ai unor state din NATO vor fi pomenit, în discursurile lor, de pensile „nesimţite” ale militarilor”;

 “Vă mărturisesc, cu toată onestitatea, că mă tem pentru dreptul meu la pensie în viitorul apropiat”.
Colonel Florin Şperlea, redactor șef al Observatorului Militar


8 comentarii:

  1. *Fiecare dupa cum intelege cu mintea si cultura lui.Contractul cu TARA al faci cu sufletul sau ca mercenar.Fiecare cu latura sa.Sa o faci din suflet si apoi sa pretinzi 'mercenariat'atesta cat de mic la suflet ai fost si esti (in general ca individ oricine dintre noi) si ca ai fi fost in stare sa tradezi TARA pentru niste 'arginti'...Asa catalogheaza Stiinta asemenea caractere de oameni.Cu respect,nartip.* http://ghpitran.ro

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu vă contrazic, pentru că și eu, gândesc la fel. Dacă observați, doar ce este subliniat are o foarte mică legătură cu titlul postării.
      De fapt, am vrut să-i luminez pe cei care își închipuie că militarii au salarii mari și să le arăt care este salariul de bază al unui militar, în acest caz, MAC, pentru că de aici se pornește. Țineți cont de faptul că în 2009 acesta a fost înghețat, iar din 2010 până în 2013, a beneficiat de acea reducere cu 25%! Acești copii, au înscrise în cărțile lor de muncă, iar din 2011, în acele situații care se trimit la casele de pensii, aceste sume! Acea zicală cu "ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim", nu-și poate găsi corespondent în "țara se face că ne plătește, noi ne prefacem că o apărăm". Țara o apărăm cu inima, sufletul și caracterul fiecăruia, dar a nu se confunda tara, cu cei care o conduc orbește, de mai bine de 26 de ani, care, în ultimii 15 ani au terfelit imaginea Armatei, deși le-a plăcut să pozeze alături de ostași, în haine militare, peste tot, prin țară și prin lume.

      Ștergere
  2. Sunt ofiter in rezerva de ceva ani si nu imi mai fac iluzii vis-a-vis de merite si drepturi.Stiu doar atat: MI-AM SERVIT TARA, NU NEVOLNICII DIN CASA LUI CEAUSESCU. După 20 de ani de carieră, sacrificii familiale si chiar trupesti ( traiesc cu doar o jumatate de rinichi) tot mai sunt in stare sa-l bat (de-a binelea) pe un ”auto” de-asta.Se apara cu sute de jandarmi dar la stana nu lasa mai mult dwe trei caini. RUSINE!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vă mulțumesc pentru comentariu. Vă rog să nu vă supărați, dar acesta se potrivește perfect titlului postării. Servesc patria! Este un răspuns firesc, frumos, demn, un leit-motiv pe care l-am folosit cu cinste, în multe ocazii și postări. Aveți, nu numai respectul meu pentru tot ceea ce ați făcut, dar și prietenia mea, pentru sincerul comentariu. Mă rog la Bunul Dumnezeu ca să vă dea sănătate! De ce nu mă rog la Țară? Țara, așa cum e acum, poate că ar avea putere, și ea, sărmana, dar e vlăguită de nevolnici, mișei și derbedei. De aceea, și mai ales împotriva lor, este nevoie de ARMATĂ, iar noi, rezerviștii, trebuie să ne unim forțele! Am onoarea să vă salut!

      Ștergere
  3. Amintirile mele, de atunci, cand am inceput sa inteleg lumea, se leaga de tata, de plimbarile lungi, de mana cu el si fermecat de povestile lui cu grozaviile razboiului prin care a trecut, de la inceput si pana la sfarsitul din Muntii Tatra. Eram tare mandru de el, de haina militara care o purta si care, atunci, impunea respect. Pe strada, in autobuz, la cinema, prin parcuri. De fapt nu-l tin minte altfel, in civil, in acele timpuri. S-a pensionat si firul rosu cu care m-a "legat" a fost sa-i continui drumul...Si am facut-o din convingere, asa cum am fost educat de tata! Dar, vremurile s-au schimbat. Prea-puternicii zilei au considerat ca razboiul s-a desfasurat in conditii normale...pentru asta l-au si felicitat! Am incercat sa-l ajut, dar eram doborat de propriul meu razboi, caci imi venise si mie randul la statutul de pensionar. S-a dus pe meleaguri mai bune cu sufletul indoit...si nu din cauza pensiei lui ciuntite ci din cauza urgiei ce s-a abatut asupra armatei pe care a iubit-o din tot sufletul. E incredibil ! Traiesc si eu aceleasi sentimente si stiu ca ma asteapta sa ma consoleze...Mai am sperante...sa nu fie nevoie! Va multumesc pentru ceea ce citesc pe blogul dumneavoastra. O fac deseori. N-am comentat pana acum, dar pentru ca o fac azi, poate, demonstreaza ca starea de fapt devine insuportabila !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și eu vă mulțumesc! Am onoarea să vă salut!

      Ștergere
  4. * APROPO DE 'TATA'...Fiind tatal meu Sergent 'terist' in Garda Regala,dupa ce a ajuns intreg acasa de pe cele doua fronturi ,in Est si West,ma lua langa el si-mi punea capul pe pieprul sau stand lungit pe pat...Murmura 'Treceti Batalioane Romane Carpatii' si-mi explica apoi ce vrea sa spuna cantecul (aveam doar 7 ani).Imi arata pozele sale pe campul de instructie de la Campina,unele chiar cu regele mihai imbracat militar,acolo cu ei...Ca sa-i salvezsaculetul cu medalii,prinitre ca Virtutea Militara cu spade,am ascuns scauletul in gradina sub un gard doar de mine stiut.Se faceau 'vizite' prin case si se cautau acele medalii pe care comunistii le gasisera in evidentele comisariatelor.Avand un clost adanc de peste 4m si aproape plin,a spus ca le-am aruncat eu acolo pentru ca nu m-ar fi lasat sa majoc cu ele...Nu l-au crezut si l-au tot chemat la interogatorii pana au renuntat.Imi spusese ca sa mint,cu aruncatul in closet,prima si singura data in viata mea.Ma sfatuia sa nu-mi fie frica sa spun adevarul niciodata,cu orice pret,dar atunci a fost cazul de viata sau moarte si mi-a explicat astea stiind ca nu as fi gandit ca tATA sa fie in pericol.A 'plecat' in Vesnicie in anul 2004,iar su acum la 78 de ani ai mes,ma gândesc ca voi pleca sieu in vesnicie acolo unde sufletele noastre se vor intalnisub Lumina lui Dumnezeu,spre Vesnica Pomenire.A muncit ca postas rural tot timpul refuzând sa se inscrie in 'colhoz' cum spunea el la CAP-uri unde tot pamanul oamenilor erau confiscate de comunisti.La rândul meu,si eu mi-am servit TARA cu dragoste credinta si devotament.Tuturor Dumnezeu sa ne ajute sa vedel Lumina Cereasca,impacati cu noi si intre noi.Doamne ajuta. *

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vă rog să mă iertați că vă răspund așa de târziu. Tatăl meu, care s-a dus spre cele veșnice în 2004, a fost încorporat în 1941 fiind veteran de război. L-a prețuit pe Majestatea-Sa, regele Mihai, căruia îi spunea Mihăiță sau Leatul meu, Mihăiță și mi-a povestit multe întâmplări pe care le-a trăit. A fost pescar și toată viața, mai puțin anii de armată, și-a trăit-o în satul natal, care acum se numește Mila 23, dar care atunci când s-a născut, în 1921, se numea Principele Mircea. Vă mulțumesc pentru acest emoționant comentariu. Bunul Dumnezeu să vă dea sănătate.

      Ștergere