Rezervistul

miercuri, 11 mai 2016

ONOARE ȘI PATRIE! LOIALITATE ȘI CREDINȚĂ! DEMNITATE!

ONOARE ȘI PATRIE! LOIALITATE ȘI CREDINȚĂ! DEMNITATE! (1)
Din fericire, chiar dacă întâmplător, răscolind printre amintiri, am dat peste un CD cu foarte multe poze de la ceremonialul militar pe care l-am organizat pe 8 aprilie 2005, legat de desfiinţarea Batalionului 1 Tancuri ,,VLAD ŢEPEŞ” şi de momentul ce a marcat despărţirea unităţii de drapelul de luptă.
Pozele nu au mai fost văzute și merită să vă prezint câteva, lucru pe care-l voi face poate în două-trei serii.
Din păcate, mulți nu mai sunt printre cei vii, deși au trecut doar 11 ani, o lună și trei zile.
ONOARE ȘI PATRIE! LOIALITATE ȘI CREDINȚĂ! DEMNITATE!








2 comentarii:

  1. O mare tristete ma cuprinde desfiintarea acestei unitati in care mi-am satisfacut stagiul militar partial cunoscand multe cadre militare,pfintre cares si colegi din Scoala Militara

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Redau din alocuțiunea pe care am prezentat-o la desființarea unității:
      Atunci cand tanchistii au avut posibilitatea sa vorbeasca despre complexitatea si importanta tancului, obisnuiau sa-l prezinte la superlativ.
      Rar s-a incumetat cineva sa prezinte duritatea si asprimea vietii tanchistului, raceala otelului, praful si noroiul, arsita si ploaia, zgomotul infernal, lumina violenta ce strapunge brutal, ca un fulger, intunericul camerei de luptă, hainele imbacsite de motorina si sudoare si multe alte neplaceri care au transformat si intarit fizionomia si caracterul acestuia.
      De obicei discursurile aveau un ton optimist si erau presarate cu citate celebre. Iata ca a venit momentul cand acele fraze iscusite nu-si mai au rostul. Desigur, pledoariile „pro tanc” facute in spiritul traditiilor de lupta erau suspectate de un inerent subiectivism si sentimentalism generate de dragostea de arma. Acest „defect profesional” insa nu ne-a impiedicat sa privim cu respect si caldura inapoi, in trecutul trupelor de tancuri si cu simt critic fata de momentele mai putin faste din evolutia acestora.
      Apreciez ca desfiintarea unitatii noastre poate fi considerata ca fiind un alt moment mai putin fast din evolutia tancurilor si a structurilor de tancuri. Aceasta este realitatea. Chiar daca ne doare, trebuie s-o acceptam.
      Si trebuie s-o acceptam pentru ca suntem obligati sa promovam interesele natiei romane, intr-un context generator de noi riscuri si amenintari la adresa umanitatii, iar responsabilitatile pe care Romania si le-a asumat ca membru al aliantei Nord-Atlantice ne fac sa fim partasi la realizarea acestui deziderat...
      Mă bucur totuși că la 1 octombrie 2009, la Târgoviște, unitatea de tancuri a fost reînființată.

      Ștergere