Rezervistul

joi, 26 septembrie 2013

Umor cazon (1)

Motto: 
          Iată ce pensie ar fi avut Gheorghe al meu, începând cu 1 octombrie... dacă ar fi trăit! 
                                                                              Văduva lui Gheorghe

Pentru descreţirea frunţilor noastre zbârcite, încerc o diversiune.
Sper să nu fi plecat cu stângul!


Un soldat se întoarce din permisie. În vagon, alături de el, stă o tânără domnişoară. Soldatul îşi deschide traista, scoate pâinea, slănina, brânza şi le taie bucăţi mici, făcându-şi "soldăţei". Tânăra domnişoară începe să saliveze de poftă şi când nu se mai poate abţine, îi spune soldatului:
- Nu vă supăraţi, domnule soldat, mi-e aşa o poftă! Nu-mi faceţi şi mie un soldăţel?
- Ba cum să nu, aşteptaţi numai să termin de mâncat!


- De ce ai refuzat avansarea?
- Nu cred că mi-ar plăcea un grad mai mare decât cel de caporal, răspunse soldatul întrebat, celuilalt. Vreau să-mi mai păstrez măcar câţiva prieteni.

Mi-au trebuit patruzeci de ani ca să constat că nu am niciun talent pentru militărie.
- Doamne Sfinte! Şi ce-ai făcut?
- Era prea târziu să mai pot face ceva. Ajunsesem general de divizie.


- Ce-i cu tine la spital, soldat?
- Voiam să termin cu armata, aşa că m-am prezentat la comandant spunându-i că sunt Napoleon.
El a încuiat uşa, m-a prins în braţe şi mi-a spus că e Josefina.

Un comentariu: