Aproape că am epuizat pozele pe care le-am avut cu T 72-ul dâmboviţean. Cred că am devenit şi enervant, şi plictisitor. Cel puţin din două puncte de vedere: primul ar fi acela că este foarte plictisitor să vorbeşti despre ceva sau cineva bătrân, dar care, este tânăr, iar al doilea, ar fi acela că, este ucigător de enervant să-l ştii şi bătrân, şi virtuos, şi frumos, şi mai bun, şi mai capabil decât tine.
Voi încerca să-mi iau rămas bun de la tanchişti într-un mod corect, zic eu şi grăbesc despărţirea numai pentru că am de gând să scriu şi despre altceva.
Pentru a nu da loc la interpretări, faptul că se va renunţa la tancurile T-72 mi-a devenit clar în septembrie 2001, la primele trageri de luptă, atunci când, după ce mi-am instruit oamenii pe T-72, am ajuns în poligon cu ei şi am tras de luptă cu TR-77-580. Imediat, în iunie 2002 a venit prima restructurare, când unitatea a fost redusă drastic şi toate funcţiile au fost reduse, în ciuda faptului că începusem să primim TR-85-M1 şi să ne instruim pe acesta. Se pare că la noi în ţară, prostia primează, şi cu cât eşti mai tâmpit şi îngâmfat, cu atât poţi avea sorţi de îzbândă, dacă dai din coate iar mâinile le foloseşti la cărat diverse plocoane.
Deşi era deja stabilit clar, în doctrina sa de apărare, că în România, vor rămâne 5 batalioane de tancuri, printre care şi cel din Târgovişte, pentru faptul că era cel mai bun (nu am mai comentat şi arătat rezultatele tragerilor la care am participat cu alte unităţi, unde eram net superiori, sub toate aspectele - instruire, coeziune, iniţiativă, disciplină, spirit de echipă etc.), pentru faptul că avea cea mai bună tehnică (aici includ şi cele 30 buc. T-72), pentru faptul că unitatea avea cea mai potrivită aşezare strategică pentru o unitate de tancuri (nu întâmplător, la 1 ianuarie 1921 la Târgovişte s-a constituit întâiul Regiment de Care de Luptă din România!), pentru faptul că are nişte utilităţi la care alte unităţi nici nu visează (cale ferată şi rampă de îmbarcare-debarcare în interiorul cazărmii, poligon, tancodrom, loc de trecere prin vad, vad adânc şi pe sub apă chiar în cazarmă, săli de pregătire şi instrucţie, depozite de muniţii şi alte facilităţi, etc.), ce explicaţie poate fi găsită pentru desfiinţarea ei?!
Decât aceea că, pentru mulţi, scaunul este foarte important şi doar ceea ce aşează pe scaun folosesc la gândit, capul lor fiind doar un obiect de decor, pe care-l poartă doar ca să nu le plouă în gât. Aceasta este explicaţia mea pentru desfiinţarea unităţii, destrămarea subunităţilor, împrăştierea oamenilor pe la alte structuri sau trecerea lor în rezervă şi mai apoi, reînfiinţarea ei cu tehnică mai proastă.
Mai fac câteva precizări:
Toată tehnica, muniţia, armamentul şi materialele existente în unitate au fost redistribuite la alte unităţi şi depozite.
Cele 30 buc. T-72, care până atunci au fost adăpostite în remiza specială destinată acestora, au părăsit unitatea în ianuarie 2005, toate fiind în stare operativă, dispunând de 6 (şase) unităţi de foc pentru tunul de 125mm, de o rezervă semnificativă de piese şi subansambluri de rezervă şi nu mai puţin de... 21 de motoare (noi-nouţe!-mă rog, aparţin anilor 80, dar păstrate la ţiplă!), existente (cred că şi astăzi) la Depozitul 129 Materiale Tehnice, unde am fost comandant până la 9 ianuarie 2009.
Dintre cele 30 buc T-72, 5 le-am dat la Piteşti, la rugăminţile mele, cu intervenţia şi sprijinul domnului general Gâţă Îlie, care era inspector pentru Arma Tancuri, iar 25 de buc. au ajuns, pe propriile şenile, la Centrul de Depozitare de la Voluntari.
Apropos, iată ceva ce n-a văzut Parisul:
Acesta este de fapt "tancul secţionat" aşa cum a fost numit în anumite comentarii. În realitate, este simulatorul sau "trenajorul" pentru tancul T-72, cel care a fost predat în ianuarie 2005 la Piteşti, la UM 01261, în stare de funcţionare.
Şi acum, în încheiere, aş vrea să-i numesc pe câţiva foşti colegi de-ai mei, care mi-au plăcut atunci când ne-am instruit pe T-72 sau pe cei care m-au ajutat, printr-un real aport, să desfiinţez unitatea, fără probleme.
Gradele lor menţionate aici sunt cam cele de atunci, deşi, mulţi au făcut facultăţi, au înaintat în grad şi funcţii, lucru de care sunt mândru. Pentru cei mai mulţi, va fi o surpriză, deoarece nu i-am lăudat şi nu am vorbit de atunci despre ei, niciodată.
Probabil că vor fi şi câţiva cărora nu le-am găsit numele şi care lipsesc din listă.
Să nu fie cu supărare.
Toţi cei pe care-i amintesc, sigur au văzut şi au pus mâna pe un T-72!
Mr. Antofie Cătălin
Mr. Niţă Gabriel
Plt.maj. Furieş Daniel
Plt.maj. Cazacu Marian
Plt.maj. Ştefan Ionel
Cpt. Alexa Bogdan
Cpt. Văduva Adrian
Plt.maj. Duca Vasile
Plt.maj. Constantin Florian
Cpt. Zamfirescu Dănuţ
Plt.adj. Budescu Vasile
Mr. Goloiu Gabriel
Cpt. Torcică Valentin
Plt.maj. Oişte Valentin
Cpt. Chiţulescu Justin
Plt.maj. Dima Claudiu
Mr. Savu Nicolae - Dumnezeu să-l ierte!
Plt.maj. Stângă Gabriel
Plt.maj. Mihai Roger
Cpt. Voicilă Dănuţ
Plt. Antonescu Marius
Sg.maj. Nicolae Fănică
Lt. Ungureanu Silviu
Sg.maj. Vişan Petre
Sg.maj. Petrişor Robert
Plt.maj. Stoica Ion
M.m. Negriţoiu Constantin
Plt.maj. Drăghici Eduard
Plt. Paraschiv Marian
Lt. Diaconu Mugurel
Sg.maj. Joiţoiu Gheorghe
Plt.maj. Preda Emil
Sg.maj. Dragomir Robert
Plt. maj. Sichim Daniel
Plt. Greaca George
Plt. Petrea Constantin
Plt. Romaşcu Cătălin - Cel mai bun (subofiţer) comandant de tanc şi de pluton pe care l-am avut
Sg.maj. Ene Nicolae
Sg.maj. Niţoi Ioan
Sg.maj. Sandu F Ionuţ
Plt. Vancea Criatian
Sg. Guşoi Cristian
Sg.maj. Ciobanu Nicolae
Plt.maj. Angelescu Eduard
Cpt. Voicu Gheorghe - un om deosebit, sub toate aspectele
Plt. Nicolae Florin
Sg.maj. Bărboiu Gheorghe
Sg.maj. Costache Viorel
Plt.maj. Florea Liviu
Plt.maj. Iosifescu Florentin
M.m. Ocnaru Marius
Sg.maj. Piroşca Sandu
Lt. Chiţulescu Justin
Sg.maj. Andrei Mihail Marin Alin - Dumnezeu să-l ierte!
Plt. maj. Puşcoiu Mihai
Sg.maj. Pătru Cristian
Sg.maj. Preda Ionel
Sg.maj. Giurea Octavian
Sg. Mitroi Robert
M.m. Sandu Gheorghe
Sg.maj. Zidaru Mădălin
Cpt. Drăgoi Laurenţiu - (în afara unor calităţi evidente de om şi ofiţer) a renunţat la prima de merit, consemnând asta în scris, în favoarea unui subofiţer din subunitate
Plt.maj. Stănescu Constantin
Plt. Ghinescu Marius
Plt. Cososchi Lucian
Plt. Ene Emil
Plt. Stanca Viorel
Plt.maj. Stan Cătălin
Plt. Paraschiva Florin
Lt. Georgescu Iuliu
M.m. Voicu Sorin
M.m. Pătraşcu Cătălin
M.m. Abălaru Daniel
Plt. Ştefan Viorel
Sg.maj. Matei Marcel
Sg.maj. Deliu Florin
M.m. Trandafir Valentin
Plt.maj. Şerban Ion
Şi pentru a pune punct acestei serii de articole, iată cum arată acum T 72-dâmboviţean:
Pentru a nu da loc la interpretări, faptul că se va renunţa la tancurile T-72 mi-a devenit clar în septembrie 2001, la primele trageri de luptă, atunci când, după ce mi-am instruit oamenii pe T-72, am ajuns în poligon cu ei şi am tras de luptă cu TR-77-580. Imediat, în iunie 2002 a venit prima restructurare, când unitatea a fost redusă drastic şi toate funcţiile au fost reduse, în ciuda faptului că începusem să primim TR-85-M1 şi să ne instruim pe acesta. Se pare că la noi în ţară, prostia primează, şi cu cât eşti mai tâmpit şi îngâmfat, cu atât poţi avea sorţi de îzbândă, dacă dai din coate iar mâinile le foloseşti la cărat diverse plocoane.
Deşi era deja stabilit clar, în doctrina sa de apărare, că în România, vor rămâne 5 batalioane de tancuri, printre care şi cel din Târgovişte, pentru faptul că era cel mai bun (nu am mai comentat şi arătat rezultatele tragerilor la care am participat cu alte unităţi, unde eram net superiori, sub toate aspectele - instruire, coeziune, iniţiativă, disciplină, spirit de echipă etc.), pentru faptul că avea cea mai bună tehnică (aici includ şi cele 30 buc. T-72), pentru faptul că unitatea avea cea mai potrivită aşezare strategică pentru o unitate de tancuri (nu întâmplător, la 1 ianuarie 1921 la Târgovişte s-a constituit întâiul Regiment de Care de Luptă din România!), pentru faptul că are nişte utilităţi la care alte unităţi nici nu visează (cale ferată şi rampă de îmbarcare-debarcare în interiorul cazărmii, poligon, tancodrom, loc de trecere prin vad, vad adânc şi pe sub apă chiar în cazarmă, săli de pregătire şi instrucţie, depozite de muniţii şi alte facilităţi, etc.), ce explicaţie poate fi găsită pentru desfiinţarea ei?!
Decât aceea că, pentru mulţi, scaunul este foarte important şi doar ceea ce aşează pe scaun folosesc la gândit, capul lor fiind doar un obiect de decor, pe care-l poartă doar ca să nu le plouă în gât. Aceasta este explicaţia mea pentru desfiinţarea unităţii, destrămarea subunităţilor, împrăştierea oamenilor pe la alte structuri sau trecerea lor în rezervă şi mai apoi, reînfiinţarea ei cu tehnică mai proastă.
Mai fac câteva precizări:
Toată tehnica, muniţia, armamentul şi materialele existente în unitate au fost redistribuite la alte unităţi şi depozite.
Cele 30 buc. T-72, care până atunci au fost adăpostite în remiza specială destinată acestora, au părăsit unitatea în ianuarie 2005, toate fiind în stare operativă, dispunând de 6 (şase) unităţi de foc pentru tunul de 125mm, de o rezervă semnificativă de piese şi subansambluri de rezervă şi nu mai puţin de... 21 de motoare (noi-nouţe!-mă rog, aparţin anilor 80, dar păstrate la ţiplă!), existente (cred că şi astăzi) la Depozitul 129 Materiale Tehnice, unde am fost comandant până la 9 ianuarie 2009.
Dintre cele 30 buc T-72, 5 le-am dat la Piteşti, la rugăminţile mele, cu intervenţia şi sprijinul domnului general Gâţă Îlie, care era inspector pentru Arma Tancuri, iar 25 de buc. au ajuns, pe propriile şenile, la Centrul de Depozitare de la Voluntari.
Apropos, iată ceva ce n-a văzut Parisul:
Acesta este de fapt "tancul secţionat" aşa cum a fost numit în anumite comentarii. În realitate, este simulatorul sau "trenajorul" pentru tancul T-72, cel care a fost predat în ianuarie 2005 la Piteşti, la UM 01261, în stare de funcţionare.
Şi acum, în încheiere, aş vrea să-i numesc pe câţiva foşti colegi de-ai mei, care mi-au plăcut atunci când ne-am instruit pe T-72 sau pe cei care m-au ajutat, printr-un real aport, să desfiinţez unitatea, fără probleme.
Gradele lor menţionate aici sunt cam cele de atunci, deşi, mulţi au făcut facultăţi, au înaintat în grad şi funcţii, lucru de care sunt mândru. Pentru cei mai mulţi, va fi o surpriză, deoarece nu i-am lăudat şi nu am vorbit de atunci despre ei, niciodată.
Probabil că vor fi şi câţiva cărora nu le-am găsit numele şi care lipsesc din listă.
Să nu fie cu supărare.
Toţi cei pe care-i amintesc, sigur au văzut şi au pus mâna pe un T-72!
Mr. Antofie Cătălin
Mr. Niţă Gabriel
Plt.maj. Furieş Daniel
Plt.maj. Cazacu Marian
Plt.maj. Ştefan Ionel
Cpt. Alexa Bogdan
Cpt. Văduva Adrian
Plt.maj. Duca Vasile
Plt.maj. Constantin Florian
Cpt. Zamfirescu Dănuţ
Plt.adj. Budescu Vasile
Mr. Goloiu Gabriel
Cpt. Torcică Valentin
Plt.maj. Oişte Valentin
Cpt. Chiţulescu Justin
Plt.maj. Dima Claudiu
Mr. Savu Nicolae - Dumnezeu să-l ierte!
Plt.maj. Stângă Gabriel
Plt.maj. Mihai Roger
Cpt. Voicilă Dănuţ
Plt. Antonescu Marius
Sg.maj. Nicolae Fănică
Lt. Ungureanu Silviu
Sg.maj. Vişan Petre
Sg.maj. Petrişor Robert
Plt.maj. Stoica Ion
M.m. Negriţoiu Constantin
Plt.maj. Drăghici Eduard
Plt. Paraschiv Marian
Lt. Diaconu Mugurel
Sg.maj. Joiţoiu Gheorghe
Plt.maj. Preda Emil
Sg.maj. Dragomir Robert
Plt. maj. Sichim Daniel
Plt. Greaca George
Plt. Petrea Constantin
Plt. Romaşcu Cătălin - Cel mai bun (subofiţer) comandant de tanc şi de pluton pe care l-am avut
Sg.maj. Ene Nicolae
Sg.maj. Niţoi Ioan
Sg.maj. Sandu F Ionuţ
Plt. Vancea Criatian
Sg. Guşoi Cristian
Sg.maj. Ciobanu Nicolae
Plt.maj. Angelescu Eduard
Cpt. Voicu Gheorghe - un om deosebit, sub toate aspectele
Plt. Nicolae Florin
Sg.maj. Bărboiu Gheorghe
Sg.maj. Costache Viorel
Plt.maj. Florea Liviu
Plt.maj. Iosifescu Florentin
M.m. Ocnaru Marius
Sg.maj. Piroşca Sandu
Lt. Chiţulescu Justin
Sg.maj. Andrei Mihail Marin Alin - Dumnezeu să-l ierte!
Plt. maj. Puşcoiu Mihai
Sg.maj. Pătru Cristian
Sg.maj. Preda Ionel
Sg.maj. Giurea Octavian
Sg. Mitroi Robert
M.m. Sandu Gheorghe
Sg.maj. Zidaru Mădălin
Cpt. Drăgoi Laurenţiu - (în afara unor calităţi evidente de om şi ofiţer) a renunţat la prima de merit, consemnând asta în scris, în favoarea unui subofiţer din subunitate
Plt.maj. Stănescu Constantin
Plt. Ghinescu Marius
Plt. Cososchi Lucian
Plt. Ene Emil
Plt. Stanca Viorel
Plt.maj. Stan Cătălin
Plt. Paraschiva Florin
Lt. Georgescu Iuliu
M.m. Voicu Sorin
M.m. Pătraşcu Cătălin
M.m. Abălaru Daniel
Plt. Ştefan Viorel
Sg.maj. Matei Marcel
Sg.maj. Deliu Florin
M.m. Trandafir Valentin
Plt.maj. Şerban Ion
Şi pentru a pune punct acestei serii de articole, iată cum arată acum T 72-dâmboviţean:
(Mulţumesc pentru foto de mai sus domnului Victor Sămărtinean)
pacat .linga sala in care se fla macheta in1983 a fost ce mai productiva cresctoie de iepuri .eu IEPURILA soldat in termen aveam grija de ei.tot acolo era un mic platou unde subofiterii jucau tenis cu piciorull. tot eu aveam grija ca nu cumva cap.ul NEACSU sa i prinda ....inntr ozi suparat ca nu plecam acasa i am lasat sa i prinda in joc cap subof NITA PAPALET CORBU au pus o atunci ....tot acolo mai la dreapta era sala unde se incarcau bateriile la t72 in fata era un cotet de porumbei .maistru mil dinca avea grija de ei .vara lui 83 au fost la munci agricole toti subof. rasplata= canetul de conducere ..porumbeii au servjt. masa festiva lui IEpurila si dl maior x .dansul pieptii iar eu ficati....da cu usturoi toamna la intoacerea subof lor am luat o papara....maistrumil chirita poate isi aduce amjnte s us la etaj linga salaFOC ere o camaruta unde se odihnea iepurilaai la drea-pta vestiarul subof-lor tot in vara lui 83dar ma opresc aici
RăspundețiȘtergerePacat de fosta unitate militara din Targoviste Regimentul 1 Tancuri Tudor Vladimirescu.Am facut armata in 1989 si am prins T-72 cele 30 bucati.Am avut parte de niste ofiteri,subofiteri cum numai intalnesti.Super oameni din toate punctele de vedere.Comandantul nostru al regimentului era Capitanul Ciupitu.Anul acesta in August am revenit in Targoviste sa revad unitatea.Nu mai era asa de curata cum am avut-o noi.Langa Statuie s-a ridicat o frumoasa biserica iar peste drum era dispensarul.Frumoase amintiri.Am crezut ca am sa intalnesc vreun ofiter chiar imbatranit de vremuri dar nu am dat de nici unul.Pacat,ar fi fost o bucurie enorma sa dau de cineva din unitate dupa 25 ani.Le urez tuturor ofiterilor,subofiterilor si tuturor soldatilor din unitatea Tancuri Targoviste,pace,liniste si numai bine.Un fost subofiter care a participat si la evenimentele din Decembrie 89
RăspundețiȘtergereCe super era daca le modernizau si le mentineam in stare de lupta !
RăspundețiȘtergere