Despe T 72-ul dâmboviţean (6)

A te simţi ca "Regele unei ţări ploioase" este poate o expresie plastică şi un pic forţată într-un context unde se vorbeşte 

despre tancuri. Dar cum naiba puteai să te simţi când brusc ai aterizat în mijlocul unor bisericuţe unde nu cunoşteai pe nimeni şi nu aveai habar de ceea ce se punea la bătaie, unde mulţi încercau să-ţi intre pe sub piele, ca microbul de râie, atrăgându-ţi în acest fel atenţia asupra bunelor lor intenţii şi capacităţilor profesionale?!...
Başca, una era prevăzut în statul de organizare, alta era situaţia reală, gradul de încadrare cu personal abia dacă ajungea la 50 %, iar tehnica existentă (şi aici amintesc doar cele 108 tancuri, înaintea aducerii TR-urilor 85-M1, era de aproape 300% faţă de stat), faptul că unitatea trebuia să păzească şi să asigure buna desfăşurare a activiţăţilor într-un poligon de garnizoană, un 

poligon redus pentru tancuri, un tancodrom, un GAZ, două depozite de muniţie şi să mai şi asigure întervenţia, cu o subunitate de valoare pluton infanterie (constituit din tanchişti!!!) la depozitul de muniţie de la Dichiu (undeva în creierul munţilor) şi la un alt depozit de armament şi muniţie situat aproape de Ploieşti. Ca şi cum toate astea nu erau de ajuns, în cazarmă înfiinţându-se un comandament al unei mari unităţi de logistică (Brigada, iar ulterior, Baza 2 Logistică "Sud"), Cdt. B. Tc. şi cu a sa unitate, care nu se subordona acestei mari unităţi, erau puşi să se mute dintr-un birou în altul şi dintr-o clădire în alta, mai ceva ca ţiganul cu cortul. (Va urma)