De 8 Martie,
pentru mame, doamne şi domnişoare
Noi doi
Noi doi ne potrivim perfect
Cum liniile schiţei în proiect
Petalele aceleeaşi culori
Coroană tandră-n juru'-acestei flori
Sărutul cel dintâi, înfiorat,
ori l-am gustat, ori nu l-om fi gustat...
Cum luna-n cerul nopţii-nmiresmate
Când şi salcâmii-s beţi şi au păcate
Cum floarea cea albastră-n păr ca spicul
Ca umbra tăinuită ce-ţi vălureşte chipul...
Suntem capetele unui nărăvaş zmeu
unul e bun, surâde, altul e nemilos şi rău
nisipul fin din mare spălat de-un ultim val
boabele dintr-un ciorchine de strugure
şi peştii dintr-o apă mai tulbure
necunoscutele din aceeaşi problemă
şi toţi cei urmăriţi de o veche dilemă
dulceaţă pe felia unsă cu unt
victimele unui război care n-a început
inima şi lăcaşul ei fermecat
bărbatul care n-a iubit şi nu-i încă bărbat
zâmbetul inocent pe chipul unui copil
risipirea de floare şi cântec dintr-un april
lutul prefăcut în amforă de-o mână dibace
tristeţea şi durerea pe-un chip care tace
vorbire-n tăcere şi-n necunoscut
şi buzele noastre într-un ultim sărut.
Suntem pasărea pe care-am ucis-o cu praştia
fără să ştim, fără să ştie,
şi sentimentul stăruitor că,
suflând cu iubire deasupra ei
o să-nvie.
Cum liniile schiţei în proiect
Petalele aceleeaşi culori
Coroană tandră-n juru'-acestei flori
Sărutul cel dintâi, înfiorat,
ori l-am gustat, ori nu l-om fi gustat...
Cum luna-n cerul nopţii-nmiresmate
Când şi salcâmii-s beţi şi au păcate
Cum floarea cea albastră-n păr ca spicul
Ca umbra tăinuită ce-ţi vălureşte chipul...
Suntem capetele unui nărăvaş zmeu
unul e bun, surâde, altul e nemilos şi rău
nisipul fin din mare spălat de-un ultim val
boabele dintr-un ciorchine de strugure
şi peştii dintr-o apă mai tulbure
necunoscutele din aceeaşi problemă
şi toţi cei urmăriţi de o veche dilemă
dulceaţă pe felia unsă cu unt
victimele unui război care n-a început
inima şi lăcaşul ei fermecat
bărbatul care n-a iubit şi nu-i încă bărbat
zâmbetul inocent pe chipul unui copil
risipirea de floare şi cântec dintr-un april
lutul prefăcut în amforă de-o mână dibace
tristeţea şi durerea pe-un chip care tace
vorbire-n tăcere şi-n necunoscut
şi buzele noastre într-un ultim sărut.
Suntem pasărea pe care-am ucis-o cu praştia
fără să ştim, fără să ştie,
şi sentimentul stăruitor că,
suflând cu iubire deasupra ei
o să-nvie.
Idee, versuri & foto : Rezervistul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu