Textul de mai jos l-am scris în urmă cu trei ani, dar rămâne de actualitate în fiecare an la 1 august. Originalul poate fi văzut la http://yfim.blogspot.ro/2012/08/1-august-ziua-tanchistilor-din-armata.html
Pentru cei care nu au răbdare sau timp să-l parcurgă în întregime, mesajul cel mai important este acesta:
Cu speranţă şi cu încredere într-un viitor mai bun pentru Armata Română, în general şi pentru tanchişti, în special, urez acestora, fie ei activi, în rezervă sau în retragere, veteranilor şi tuturor simpatizanţilor, de ziua armei tancuri, sănătate, succese, bunăstare, recunoaşterea pe care o merită din plin şi viaţă lungă.
La mulţi ani!
Așadar, iată ce spuneam în urmă cu trei ani:
Fiecare militar crede şi susţine că arma lui este cea mai importantă.
Artileristul zice că tunul este Zeu pe câmpul de luptă, infanteristul spune că arma lui, alături de baionetă, bineînţeles, este Regina bătăliilor. La armele aviatorilor sau marinarilor, noi ăştia, tereştrii, nici nu îndrăznim să visăm.
Ca să nu mai vorbesc despre cei de pe submarine, navele cosmice sau din forţele speciale.
Toţi sunt cei mai importanţi.
Din acest punct de vedere, nici noi, tanchiştii nu ne lăsăm mai prejos, pentru că, după părerea noastră (și a altor specialiști militari, evident emoticon grin ), pe câmpul de luptă terestru modern, tancul este "regele".
Mai mult, armei noastre i-am găsit și o definiție, în care spunem că tancul este mijlocul de luptă pe șenile, cu turelă rotativă și blindaj eficace de protecție, care, pe timp de pace, asigură chinul a patru oameni, iar pe timp de război, moartea lor sigură.
Lăsând gluma la o parte, vreau să vă spun că la 1 August 1919 a fost constituit primul batalion de tancuri sau care de luptă din Armata Română, unitatea având garnizoana în Mihai Bravu. Încă din primăvara anului 1919, Ministerul de Război îşi propusese să înfiinţeze atât o şcoală, cât şi un batalion de care de luptă, lucru consfinţit prin contractul încheiat de guvernul român cu cel francez.
La 1 ianuarie 1921, prin Înalt Decret nr. 5488 din 25 decembrie 1920 s-a trecut la înfiinţarea primei unităţi de tancuri din armata română, prin transformarea Batalionului Carelor de Luptă în Regimentul Carelor de Luptă, garnizoana acestei unităţi fiind în oraşul Târgovişte.
După o existenţă zbuciumată, dar neîntreruptă de 84 de ani, perioadă în care a cunoscut atât gloria pe câmpurile de luptă în al doilea război mondial, cât şi numeroase transformări structurale, la data de 30 aprilie 2005 unitatea a fost desfiinţată.
Probabil că cel mai afectat de desfiinţarea acestei unităţi am fost eu, care am avut şi am dus la bun sfârşit această ingrată misiune.
Răspunzând provocărilor mediului de securitate precum şi actualelor orientări în domeniul securităţii şi siguranţei naţionale, la 1 octombrie 2009, pe locul şi din "cenuşa" celebrului Batalion 1 Tancuri "Vlad Ţepeş", a luat fiinţă Batalionul 114 Tancuri "Petru Cercel", unitate care continuă tradiţiile armei tancuri pe meleagurile dâmboviţene.
Pentru cei care nu au răbdare sau timp să-l parcurgă în întregime, mesajul cel mai important este acesta:
Cu speranţă şi cu încredere într-un viitor mai bun pentru Armata Română, în general şi pentru tanchişti, în special, urez acestora, fie ei activi, în rezervă sau în retragere, veteranilor şi tuturor simpatizanţilor, de ziua armei tancuri, sănătate, succese, bunăstare, recunoaşterea pe care o merită din plin şi viaţă lungă.
La mulţi ani!
Așadar, iată ce spuneam în urmă cu trei ani:
Fiecare militar crede şi susţine că arma lui este cea mai importantă.
Artileristul zice că tunul este Zeu pe câmpul de luptă, infanteristul spune că arma lui, alături de baionetă, bineînţeles, este Regina bătăliilor. La armele aviatorilor sau marinarilor, noi ăştia, tereştrii, nici nu îndrăznim să visăm.
Ca să nu mai vorbesc despre cei de pe submarine, navele cosmice sau din forţele speciale.
Toţi sunt cei mai importanţi.
Din acest punct de vedere, nici noi, tanchiştii nu ne lăsăm mai prejos, pentru că, după părerea noastră (și a altor specialiști militari, evident emoticon grin ), pe câmpul de luptă terestru modern, tancul este "regele".
Mai mult, armei noastre i-am găsit și o definiție, în care spunem că tancul este mijlocul de luptă pe șenile, cu turelă rotativă și blindaj eficace de protecție, care, pe timp de pace, asigură chinul a patru oameni, iar pe timp de război, moartea lor sigură.
Lăsând gluma la o parte, vreau să vă spun că la 1 August 1919 a fost constituit primul batalion de tancuri sau care de luptă din Armata Română, unitatea având garnizoana în Mihai Bravu. Încă din primăvara anului 1919, Ministerul de Război îşi propusese să înfiinţeze atât o şcoală, cât şi un batalion de care de luptă, lucru consfinţit prin contractul încheiat de guvernul român cu cel francez.
La 1 ianuarie 1921, prin Înalt Decret nr. 5488 din 25 decembrie 1920 s-a trecut la înfiinţarea primei unităţi de tancuri din armata română, prin transformarea Batalionului Carelor de Luptă în Regimentul Carelor de Luptă, garnizoana acestei unităţi fiind în oraşul Târgovişte.
După o existenţă zbuciumată, dar neîntreruptă de 84 de ani, perioadă în care a cunoscut atât gloria pe câmpurile de luptă în al doilea război mondial, cât şi numeroase transformări structurale, la data de 30 aprilie 2005 unitatea a fost desfiinţată.
Probabil că cel mai afectat de desfiinţarea acestei unităţi am fost eu, care am avut şi am dus la bun sfârşit această ingrată misiune.
Răspunzând provocărilor mediului de securitate precum şi actualelor orientări în domeniul securităţii şi siguranţei naţionale, la 1 octombrie 2009, pe locul şi din "cenuşa" celebrului Batalion 1 Tancuri "Vlad Ţepeş", a luat fiinţă Batalionul 114 Tancuri "Petru Cercel", unitate care continuă tradiţiile armei tancuri pe meleagurile dâmboviţene.
Aștept cu nerăbdare să mă reîntâlnesc diseară cu foștii colegi tanchiști, și nu numai. Cât sănătatea ne va permite, sper să facem asta în fiecare an, de 1 August.
LA MULȚI ANI!
LA MULȚI ANI!
Col.(r) Ifim Trofimov - Ultimul comandant al Batalionului 1 Tancuri "Vlad Ţepeş"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu