Rezervistul : 31 mai, Ziua Rezervistului Militar

Material preluat de pe http://www.buletindecarei.ro/2012/05/ziua-rezervistului-militar.html

Conform Hotărârii Guvernului României nr.467/12.05.2012, în fiecare an, la data de 31 mai, se aniversează “Ziua Rezervistului Militar”. Încă de la publicarea hotărârii în Monitorul Oficial, noi, rezerviştii militari, am apreciat că instituirea acestei sărbători este o expresie a respectului de care se bucură cei care au muncit un număr mare de ani într-o instituţie prestigioasă, cum este armata României.

Statutul de rezervist militar este onorant, iar această realitate este reflectată de un şir de argumente complexe, de mare consistenţă. Într-o exprimare generală, rezerviştii de astăzi sunt cadrele militare de ieri, care au muncit în armată cu responsabilitate şi competenţă, în condiţii grele, de multe ori periculoase, suportând privaţiuni şi servituţii deosebite. Ei au fost la dispoziţia instituţiei şi statului roman 24 de ore din 24, în fiecare zi, inclusiv în cele de sărbătoare, adică nelucrătoare.

De multe ori şi-au neglijat familia şi orice interese personale, în numele îndatoririlor de serviciu. Au fost obligaţi să lucreze oriunde în ţară sau în afara graniţelor, acolo unde au cerut interesele statului. Au schimbat garnizoana de reşedinţă ori de câte ori li s-a cerut, renunţând la casă şi la relaţiile sociale pe care, în mod firesc, şi le construieşte orice familie. Au fost obligaţi să renunţe la locul de muncă al soţiei şi la confortul copiilor, nevoiţi, şi ei, să schimbe instituţia de învăţământ sau chiar profilul pregătirii.

Într-o evaluare mai concretă, statutul de rezervist presupune, înainte de orice, o lungă şi consistentă activitate de pregătire profesională specifică, adică mulţi ani de şcoală, foarte multe teste, examene şi un complex sistem ce cursuri de formare continuă. De exemplu, un ofiţer, ajuns doar la nivelul mediu al ierarhiei militare, a absolvit liceul militar, studii superioare cu durata de trei sau patru ani, alţi doi ani de studii în academia militară, cursuri postacademice şi numeroase alte forme de pregătire curentă.

Aşadar, cel care a parcurs un asemenea traseu se încadrează, în mod normal, în rândurile intelectualilor de elită ai ţării. Mulţi ofiţeri depăşesc acest standard mediu al pregătirii. Unii sunt doctori în ştiinţe, ingineri, cercetători sau medici renumiţi; mulţi au publicat cărţi valoroase; nu puţini fac parte din uniuni ale oamenilor de ştiinţă, în diferite domenii, inclusiv din Uniunea Scriitorilor; foarte mulţi au terminat a doua sau a treia facultate, vorbesc limbi de circulaţie internaţională sau pot mânui mijloace tehnice dintre cele mai moderne.

Preocuparea de bază a rezerviştilor militari a fost instruirea şi educarea personalului armatei, pregătirea structurilor militare pentru apărarea ţării, nu doar a graniţelor, cum se spune în chip reducţionist. Armata are menirea să garanteze însăşi existenţa statului, suveranitatea şi interesele legitime ale acestuia, valorile sale, simbolurile naţionale şi chiar ordinea constituţională, în anumite condiţii.

Ofiţerii au conceput şi au condus, împreună ce celelalte categorii de cadre active, cu maiştrii militari şi subofiţerii, programe complexe de pregătire şi de dotare a armatei. Au pregătit personalul în poligoane de tragere cu toate categoriile de armament, în aplicaţii şi exerciţii tactice, indiferent că era ger, arşiţă sau timp favorabil. Au muncit în tabere de experimentare a noilor mijloace de luptă, în laboratoare de cercetare şi săli de specialitate. Au gestionat documente şi acţiuni secrete, au lucrat cu tehnică sofisticată şi cu materiale periculoase. Tot ei au realizat şi au suportat reformele organismului militar, generând condiţii pentru integrarea ţării în N.A.T.O.

Într-o anumită perioadă, în configuraţia statutului de cadru militar s-au adăugat şi alte dimensiuni, astăzi considerate anormale, dar trăite de către noi, rezerviştii, în mod efectiv. Este vorba despre misiunea de constructor, şef de lucrări sau coordonator de şantier în economia naţională. Canalul Dunăre-Marea Neagră, metroul bucureştean, drumul naţional Transfăgărăşan, Palatul Parlamentului, autostrada Bucureşti-Piteşti, marile hidrocentrale, combinatele siderurgice, sistemele de irigaţii, infrastructura porturilor şi multe alte obiective economice s-au construit cu contribuţia masivă a armatei, evident sub conducerea multora dintre rezerviştii de astăzi. Se pot adăuga, aici, campaniile de împăduriri, toate campaniile agricole, munca în minele de cărbuni şi foarte multe alte lucrări.

Dat fiind specificul instituţiei militare, cadrele din armată au fost prezente în toate locurile şi în toate momentele fierbinţi din evoluţia ţării, inclusiv în nefericitele situaţii de cutremure, inundaţii sau alte calamităţi naturale. De asemenea, oamenii de bună credinţă şi cei care au studiat evenimentele din decembrie 1989 recunosc faptul că, victoria revoluţiei a fost asigurată şi cu contribuţia importantă a armatei. Întotdeauna militarii s-au integrat în viaţa societăţii, ca nişte cetăţeni responsabili, activi şi loiali.

Astăzi, rezerviştii proveniţi din Ministerul Apărării Naţionale sunt reuniţi în Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere, o asociaţie importantă, cu statut de utilitate publică. Ea reprezintă interesele a peste 67.000 de persoane, majoritatea fiind membri ai acestei organizaţii.

Asociaţia asigură acţiunea coerentă şi unitară a rezerviştilor militari pentru îndeplinirea unor obiective cum sunt: integrarea firească a militarilor în evoluţia societăţii româneşti; apărarea valorilor fundamentale ale României, a tradiţiilor şi simbolurilor naţionale; susţinerea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor vârstnice; cultivarea valorilor civice ale statului de drept; educarea tinerilor în spiritului patriotismului autentic; iniţierea unor măsuri de asistenţă socială, medicală şi juridică, necesare acestei categorii sociale; promovarea sentimentelor de camaraderie între rezerviştii militari şi cadrele aflate în activitate; relaţionarea optimă cu autorităţile centrale, cu cele locale şi cu asociaţiile similare din ţară şi din străinătate.

...................................................................................................................................................................

Fără îndoială, marcarea unui astfel de eveniment ne onorează, crează oportunitatea rememorării unor momente din viaţa noastră şi a unor împliniri profesionale, generează sentimente de emoţie şi noi responsabilităţi celor care am servit ţara sub drapelul tricolor.

Suntem recunoscători societăţii şi autorităţilor statului român pentru instituirea oficială a acestei zile simbolice. Mulţumim, pentru colaborare şi ajutor, prestigioasei publicaţii „Buletin de Carei”.

Col.(r) Gheorghe CIREAP

Secretar Executiv al Filialei Judeţene Cluj a A.N.C.M.R.R.