Rezervistul

joi, 14 iunie 2018

Răspuns unor domni rezerviști cumsecade din garnizoana Iași


            Domnul Tudorel Toader, ar fi trebuit să știe, mai ales după ce a fost judecător 9 ani la CCR, că o funcție etatică (numită) nu poate da dispoziții unei funcții a cărei putere izvorăște din vot - cazul funcției președintelui țării, pentru că așa vor niște judecători constituționaliști, câțiva dintre ei nelustrați încă și chiar lipsiți de orice integritate morală. Totodată, ministru povestitor, trebuie să lămurească pe toți ignoranții, inclusiv pe cei de la Iași, că această Curte Constituțională, de fapt un fel de dublură politică imperfectă a ICCJ, nu este o instanță de judecată, cum în mod fals se probagă în spațiul mediatic de către profesorul propagandist, universitar atât de fluierat de înșiși studenții lui cât și de către colegii de catedră cuziști. Este o diferență majoră între o Decizie a CCR care trebuie să clarifice unele disfuncții generate între puterile statului, în baza căreia parlamentul trebuie să regleze normele juridice vinovate de aceste lucruri și o Hotărâre a unei instanțe de judecată care conține obligatoriu sancțiuni juridice. O Decizie a CCR nu poate obliga, nu poate sancționa, nu constituie o autoritate de lucru judecat (RES IUDICATA PRO VERITATE HABETUR), ci are doar menirea de a îndrepta și în acest fel de a apăra Constituția pe care Magistratul Suprem în stat, adică Președintele Republicii, o veghează. Prin urmare, gândirea și răzgândirea președintelui Johanis, este justificată, atâta vreme cât mai multe astfel de decizii, deși date, nu au fost respectate de nicio putere. Chiar noi militarii suferim din cauza unei asemenea decizii care pe magistrați i-a favorizat, umflându-le pensile cu pompa, iar pe militari i-a ignorat, pensionarii militari rămânând cu mâna întinsă la analfabeții politici, ajunși decidenți peste noapte. A sărit cineva în sus, referindu-mă, bineînțeles, la rezerviștii ai patriei? Niciunul. A reacționat ministru justiției că un Referrendum al poporului român, deci voința exprimată a poporului suveran, a votat arhitectura unui parlament cu 300 de parlamentari și a fost călcat în picioare de aceeași putere care azi îl folosește pe ministru Toader drept berbece politic? Se pare că domnului profesor de procesual penal îi place această postură de luptător-brigand pe „baricadele dreptului constitutional românesc”, pentru că îi place să se audă vorbind, confundând o țară cu un amfiteatru universitar. Recunosc faptul că, și eu, l-am ascultat (nu la cască, ci în amfitetru) pe domnul profesor Tudorel Toader și nu m-a convins. Rostește prea multe volute verbale, obosind auditoriul, darămite pe omul de rând. Pe scaunul ministerial, domnul ministru al justiției este un administrator al justiției și nu profesor orator la catedră. Actuala putere roșie a implicat Curtea într-o bătălie politică, după model comunist, domnul ministru al justiției jucând rolul unui mare propagandist roșu. Eu, în locul domniei sale, m-aș fi întors cuminte la catedră și aș fi primit aplauze „academice” din tot mediul universitar, pregătindu-mi, din timpul vieții, un bust pentru eternitate, căci tot e plin Iașii de o geografie de busturi dintre cele mai frumoase din țară. Americanii au o singură curte: Curtea Supremă, care a amendat cea mai veche constituție a lumii, este vorba de cea a SUA, de circa 28 de ori în decurs de două secole și ceva. Probabil că președintele României, va clarifica toate aceste chestiuni de „neconstituționalitate”, întorcându-se la popor. Și cum are cap de neamț, ar putea s-o facă, sau ar putea găsi o altă soluție în senul Deciziei curții. Sintetic, presedintele ne zice că „Poate este nevoie de o clarificare în Constituție, poate trebuie să fie introduse noi mecanisme care ne garantează că nu ne îndepărtăm de la valorile democratice. E o speță foarte complicată, nu putem face greșeala să aplicăm mecanic anumite lucruri.” Deocamdată, Herr Klaus, se află în pauză de reflecții constituționale, în timp ce lătrăii neamului fac spume vocale pe la teveuri de casă. Și, de dragul lui Dorofte, Rod și Bălan, amintesc un adagiul german, pe care președintele îl va interpreta nemțește: „Wo kein Klager, ist kein Richter”. O povestioară nonsecuristică. Pentru că învățam germana, de unul singur, cu circa 40 de ani în urmă, un ceist mi-a întocmit zeci de note informative la superiorii săi, suspectându-mă de evziune. Și la ce i-a folosit? Eu nu am fugit din țară, el a murit beat printre blocurile unui oraș. Îl salut pe Viorel Bolohan, un admirabil ofițer, demn și moral, care nu s-a lăsat călcat în picioare de ordine abuzive primite de la un comandant care avea în spate un solcan, și el, la fel de roșu ca cei prezenți, azi, la butoanele puterii. Îl regret enorm pe Vasile Muscă, doctorul care trata cu aceiași eleganță cu care ieșea la pescuit, pe toți camarazii diviziei, . Mai am, din fericire, și alții zeci de prieteni acolo, în orașul aristocrat moldovenesc, așezat, molcuț, pe malurile Bahluiului. Nu am cum să-i amintesc aici. Dragi rezerviști, nu oblig pe nimeni să fie de acord cu ceea ce spun, dar respectati-mi dreptul la opinie și, la rându-vă, rostiți replicile, dezacordurile cu eleganță și nu loviți în camarazii căzuți.
Petrescu Stan

foto Rezervistul

Un comentariu:

  1. Ce inseamna evziune?Ati vrut sa scrieti evaziune?Oricum exista evaziune fiscala acum 40 de ani?

    RăspundețiȘtergere